You’re my Kryptonite

Decembrie 11, 2011 at 2:48 (Autopsia unei obsesii)

Mă ard ochii iar. Mereu ai efectul ăsta asupra mea. Îmi dai foc pe dinăuntru şi apoi pleci în treaba ta. Te urăsc când pleci.

Eşti mai tânăr ca niciodată zilele astea. Mi se pare că treci printre oameni în pas sărit, cu părul fluturând pe muzică, de parcă te-ai grăbi spre o scenă să ne reciți tuturor fiind băiet, păduri cutreieram :) 

Adineauri ai trecut pe lângă mine. Mi s-a arcuit spatele în timp ce-mi întindeam mâna spre pahar şi abia apoi mi-am dat seama că bărbatul îmbrăcat în negru care se apropia dintr-o parte erai chiar tu. Îţi dansează părul în aer. Îţi scapără kriptonita în ochi. Treci grăbit şi mă laşi cu spatele curbat, gata ca un arc care se pregăteşte să scuipe săgeata.

Trebuie să mai rabd încă… Să-mi clătesc ochii, să mă gândesc la altceva, să răsfoiesc o revistă, să mai beau un pahar, să mai schimb o vorbă cu un necunoscut…

La un moment dat, simt o mână pe spate şi mă întorc. Îţi simt venele încordate pe braţul drept. Braţul cu care mă cuprinzi de fiecare dată. Îţi simt palma cu degetele răsfirate pe spatele meu. Apasă ferm şi mă împinge spre tine. Palma asta atât de caldă. Şi apoi ceva în mine începe să fiarbă. Ochii ăştia în care m-aş scălda toată viaţa… pieptul ăsta pe care nimic nu-l poate distruge, braţul ăsta care-mi cuprinde mijlocul şi mă face să mă-nfior…

– Eşti încordată.

„Pentru că nu vreau să uit, pentru că vreau să prelungesc secunda asta, pentru că vreau să mă bucur de ea cât mai mult, pentru că vreau s-o înghit și să simt milimetru cu milimetru cum îmi alunecă prin gât, prin esofag şi prin tot stomacul, pentru că singura mea superputere e că pot să mă îmbăt cu picături de fericire ca asta”.

Dar nu ţi-o spun. Îţi vorbesc despre despărţiri. Chiar dacă e vorba de cele scurte, de o seară.

Și a doua zi mor. Mă apasă ochii în cap, de parcă ar vrea să-mi sfredelească tot creierul până vor reuşi în sfârşit să mi te scoată din minte, nişte râuri caută să evadeze din ei, pentru că înauntru totul arde şi e prăpăd, iar eu le ţin în mine şi mă plimb toată ziua, în cât mai multe locuri, cu oameni cât mai diverşi şi încerc să uit şi încerc să mă obişnuiesc cu lipsa ta şi încerc să accept normalul şi încerc să mă împac cu timpul şi încerc să nu mai dau vina pe mine şi încerc şi încerc şi încerc şi se face noapte şi ajung acasă şi mă prăbuşesc. Şi în timp ce verific dacă mi-ai răspuns la mesaj, le dau în sfârşit drumul să curgă.

5 comentarii

  1. 742. | ChoopaChoops's ♥ said,

    […] nu am ce citi.). am intrat eu pe lista mea cu bloguri pe care le urmăresc şi am dat de articolul [acesta]. şi când am citit paragraful pe care o să îl alipesc mai jos, m-am prăbuşit încă de […]

  2. Alex said,

    Esti ca o carte care nu se termina niciodata

  3. Eloa said,

    E cel mai frumos comentariu pe care l-am primit vreodată. Mulţumesc!

  4. you’re my kryptonite… | ChoopaChoops's ♥ said,

    […] sursa Rate this: Share it..FacebookTwitterStumbleUponLike this:LikeBe the first to like this post. This entry was posted in by 2nitZza, Copy/Paste, Kind Of Diary, Strigăte din interior and tagged chaos, cold(., dor, feelings, mood, pain, scream. Bookmark the permalink. […]

  5. Samira said,

    Draga mea ai o ploblema , esti indragostita …cred ca la fel si eu🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: