iar scoţi sunetul ăla

Aprilie 11, 2011 at 2:08 (Acum)

îmi vine să smulg tastele cu unghiile. le opintesc în canturi şi trag de ele spre mine, cum tragi tu de corzi când cânţi. mă învârt în jurul butonului de add pe FB, dar ştiu că risc să rup toată vraja. în cuvinte nu mai are nici un farmec. cu artiştii ca tine trebuie să fie acolo, în timp ce cânţi şi ai toată lumea aia la picioare… acolo… ştiu că mă vezi… au, iar ai început să faci aşa… Black Magic Woman… o ascult de o oră şi 14 minute. în seara asta am avut timp să caut. am găsit toată istoria cântecului ăstuia, am ascultat vreo 5 variante ale lui Santana… acum scriu în timp ce o ascult pe a ta. licoarea asta mi s-a urcat iar la cap. îmi dă o ameţeală care se unduie ca muzica aia dureroasă pe care o scoţi de acolo… când te uiţi doar la ea şi nimeni în jur nu mai există… ah, mă ustură pe dinăuntru mai mult cu fiecare sunet.

ştiu că m-am oprit şi pentru cuvinte tocmai la cântecul ăsta, dar vorbele sunt acolo doar ca să confirme că ne gândim amândoi la acelaşi lucru când auzim chitara. simt că mă vezi de pe scenă… altfel nu te-ai mai nimeri absolut întâmplător în locul unde sunt eu după fiecare show… mă faci să uit de toate mizeriile din timpul săptămânii… sunetul ăla… mă lasă fără respiraţie.. am nevoie să-ţi ridici privirea de acolo şi să-mi dai voie să respir. mă ţii prizonieră între corzi şi dacă la început încercam să scap, acum am rămas între ele şi îmi place cum îmi zgârie pielea… o să mă omori cu sunetul ăla şi văd că n-ai de gând să te opreşti. cu cât mă chinui mai tare, cu atât îţi place mai mult… got a black magic woman …got me so blind i can’t see… got a black magic woman… she’s trying to make a devil out of me…

Anunțuri

Legătură permanentă 4 comentarii

Nu mă lași pe mine să conduc?

Aprilie 8, 2011 at 1:07 (Timizi)

Nu cred că o să fie cineva mirat că mi-a venit ideea asta. Era destul de penibil în seara aia –  de faţă cu mai mulţi prieteni, într-un club, el încerca să danseze salsa cu mine – nu ştiu de unde i-a venit în cap ideea că m-aş descurca – iar eu nu știam pașii. I-am zis că mi s-a reproșat dintotdeauna că nu știu să mă las condusă când dansez în pereche și că nu sunt bună pentru dansurile de societate, am făcut nişte cursuri la un moment dat, dar nu sunt în stare să nu fiu eu în control.

Ca să evităm penibilul situației, îi spun totuşi: „dacă mă lași pe mine să conduc, poate că o să ne iasă ceva”.

El, foarte jenat, priveşte în jos şi puţin în lateral stânga, îşi caută cuvintele de parcă urma să-mi zică „eu locuiesc cu părinţii de fapt” şi în cele din urmă îmi zice cu juma’ de glas: „dar ştii, cu dansul ăsta latin… nu e chiar aşa… e o chestie de seducţie, nu pot să te las să conduci tu, nu mai are nici un farmec”. Aşa că revine la mişcările de discotecă şi abandonează dansul seducţiei fără să mai pot face nimic.

Parcă a avut gura aurită. DA! Aşa e! De ce nu vă daţi seama că dacă nu conduceţi voi nu are nici un farmec? TREBUIE SĂ FAC O SCHEMĂ?

PS: da, e pentru tine postul ăsta, nu e încă o întâmplare.

Legătură permanentă 5 comentarii