Sărut cu sânge și apă

Septembrie 12, 2010 at 21:29 (Şăd şi cujăt)

N-a mai apucat decât să-i strige numele privind cum se prăbuşeşte în apă. Două corăbii se apropiau primejdios de repede una de alta, iar el era prins la mijloc. În întunericul sălii de cinema, aşteptam cu sufletul la gură să văd cum trage aer în piept şi se lasă la fund, în apă, ca să nu fie strivit. Ucigaşul se aruncase în şa şi se îndepărta în galop, după ce o lăsase să cadă ca secerată, în apa tulbure.

În momentul în care moartea părea să-și lase aripile grele deasupra întregului tablou, aproape că-mi sună în minte strigătul de luptă al întregului film, enigma care a declanșat întreaga poveste de dragoste: „Rise and rise again, until lambs become lions”.

Lăsând momentul de suspans să se bucure de cele 30 de secunde de glorie cuvenite, s-a ridicat din apă mai puternic ca oricând, deși una dintre corăbii îi crestase pe frunte un semn din care curgea sânge. Am crezut că se duce la ea, să o ridice din apă, să o plângă, să o aducă la viață…

Dar a trecut pe lângă trupul ei care plutea în apă îmbrăcat în veșminte de ostaș și a ieșit la mal. Și-a încordat arcul, a străpuns cu privirea puhoiul care încă se lupta pe țărm, a țintit ucigasul care gonea cu vitejie în depărtare și a trimis săgeata morții s-o răzbune. De data asta n-a mai dat greș. L-a ajuns și i-a străpuns gâtul, făcând rânjetul să-i înghețe pe față, într-un urlet surd.

S-a aplecat apoi deasupra femeii care zăcea în apa răscolită de moarte. Un strop de sânge de pe fruntea lui i-a colorat obrazul alb. A ridicat-o din apă pe genunchi și alte picături roșii au început să-i curgă pe față. Cu ultima suflare și cu ultimul strop de speranță, a sărutat-o cu setea unei lungi despărțiri, cu sufletul ars de dor și de neputința regăsirii. Părea sărutul morții, scăldat în sânge și apă. Nu știam dacă voia să-i dea aer sau să-și ia rămas bun.

Continuarea: Robin Hood (2010).

Legătură permanentă 18 comentarii