numb

Iunie 25, 2009 at 4:23 (Acum)

mi-au amorţit buzele şi dinţii. am un nod în gât şi îmi curge nişte ploaie fierbinte pe faţă, dar nu ştiu de la ce e. nu e ca şi cum te-aş fi crezut. adică a fost totul doar o părere. de asta sunt sigură, deşi sunt foarte ameţită fix în secunda asta. am o imaginaţie febrilă. mai ales acum. îmi aleargă oameni şi locuri prin cap, o mie de situaţii în care nu m-am aflat niciodată, o ceaţă din asta caldă şi tristă care îţi coboară aşa pe frunte ca nesimţita, de parcă ar fi invitat-o cineva…o lumină tristă şi verde care vine de la nişte faruri mari…de pe o insulă din mijlocul mării…sau de la nişte ochi…nu-mi dau seama exact…valurile li se zbat pe maluri…licoarea îmi inundă venele…flux şi reflux…ele se aruncă spre mine ca nişte păsări de pradă…eu le iau şi ţi le azvârl înapoi cu furie…cu scârbă…cu speranţa că o să mă LAŞI ÎN SFÂRŞIT ÎN PACE…îmi prind un deget între buze…şi apoi îl muşc până la sânge…mă doare.

uneori joc roluri.

asta e ultima înghiţitură. mi-a ajuns ca un pumnal în gât şi mi-a răpus suspansul. prostia de a crede în tine. răsuflarea. daaa, ştiu că ţi s-a părut real pentru o vreme, adică eu m-am străduit să-ţi dau impresia asta, dar era aşa doar…mie nu-mi pasă de tine de fapt…

…mi-e dor de tine de mor. vreau cu disperare să nu fi fost o părere, să nu moară şi de data asta totul ca o fantomă când se va crăpa de ziuă. îmi stă un nod în gât. cineva mă sugrumă cu o cravată, ca să nu mai respir, ca să n-apuc să-ţi spun…cred că…şi eu…

16 comentarii

  1. Anda said,

    Fantomele se cam topesc in zori. Cum inveti sa mai tragi de noapte?
    Ploaia fierbinte de pe fata e cea mai pacatoasa.

  2. Rusoaie said,

    Macar mai sunt si oameni cu sentimente. keep up the good writing:)

  3. Helena said,

    Eloa, please don’t become a real woman from the real life with feelings and rain on your beautiful sad face.
    Cut the crap, nu exista nimic din ce aberezi tu aici.
    Stii mai bine decat mine ca e pura literatura si nimic mai mult.
    Hai, te rog, scrie acum un post in care sa desfiintezi delicat si poetic din trei randuri, in dulcele tau stil, toata multimea purtatoare de penis, si lasa proastele sa sufere, pentru ca tu nu ai ce cauta in multimea acelora ce apreciaza fericirea si suferinta ieftina de ograda.

  4. Po@e said,

    Dar dacă ţi-aş zvânta broboanele fierbinţi cu fragede petale de flori albe?…

  5. casargoz said,

    😦

  6. casargoz said,

    Mi-au amorţit buzele şi dinţii. am un nod în gât şi îmi curge nişte ploaie fierbinte pe faţă, ştiu sigur de la ce e:Ploaia acidă.Nu aș fi crezut, nu e doar o părere, de asta sunt sigur. Deşi sunt foarte ameţit, fix în secunda asta, am o imaginaţie febrilă, sevrajul orașului, mai ales acum, îmi aleargă oameni şi locuri prin cap, o mie de situaţii în care nu m-am aflat niciodată, o ceaţă din asta caldă şi tristă care îţi coboară aşa pe frunte ca nesimţita, un fel de smog, de parcă ar fi invitat-o cineva…o lumină tristă şi verde care vine de la nişte faruri mari…de pe o insulă din mijlocul mării…sau de la nişte ochi…nu-mi dau seama exact…valurile li se zbat pe maluri…licoarea îmi inundă venele…flux şi reflux…ele se aruncă spre mine ca nişte păsări de pradă…eu le iau şi ţi le azvârl înapoi cu furie…cu scârbă…cu speranţa că o să mă LASE ÎN SFÂRŞIT ÎN PACE…îmi prind un deget între buze…şi apoi îl muşc până la sânge…mă doare. Un oraș care m-a înebunit, orașul în care mă simt în mijlocul deșertului, un oraș în care te simți mistuit de sete.

    uneori joc roluri.
    Mă strecor caun melc printre cuvinte și bloguri străine, singurul fior e că nimic nu-mi aparține.
    asta e ultima înghiţitură. mi-a ajuns ca un pumnal în gât şi mi-a răpus suspansul. prostia de a crede în el. răsuflarea. daaa, ştiu că mi s-a părut real pentru o vreme, adică eu m-am străduit să-i dau impresia asta, dar era aşa doar…mie nu-mi pasă de el de fapt…
    Numai fiare și beton, un mostru prin vinele caruia curge metalul mașinilor alimentate cu benzină, mirosul inconfundabil de gaz ars. Sticlă și asfalt fierbinte.

    …mi-e dor de oraș de mor. vreau cu disperare să nu fi fost o părere, să nu dispară şi de data asta totul ca o fantomă când se va crăpa de ziuă. îmi stă un nod în gât. cineva mă sugrumă cu o cravată, ca să nu mai respir, ca să n-apuc să-ţi spun…cred că…şi eu…

    Orașul ăsta ne omoară pe toți, fermecător, își întinde capcana magică, asemeni unui păianjen răbdător. Ne agață delicat cu pânza lui subțire de relații sociale, și apoi ne soarbe încet până nu mai rămâne din noi decât o crustă subțire.

    Apoi cazi, cazi, cazi, te prăbușești, cale de o mie de unversuri, un milon de vieți lipsite de sensuri, te cufunzi în infinita cădere, te bucuri de libertatea de a nu cunoaște plăcere.
    Adânc în abis, realitatea căderii îți pare un vis, îngeri și demoni sau decepticoni, teînsoțesc spre iadul din abis numit cybertron. Și cobori, cobori tot mai jos, departe de tot, de orașul ce a fost.

    Ce dulce-i prăbușirea, în abis fără capăt, dacă ai privi în sus o dată, ai înțelege că cei rămași în urmă, adică o întreagă turmă. privesc la tine cu admirație profundă, din prostie sau din neștiință, privind la abis fără referință, căderea este prentru ei un zbor și știință.

    Amețit de sevrajul orașului monstuos, mă mișc ca un melc printre cuvinte și bloguri străine, aberez, debitez, vărs cuvinte, Optimus Prime e singurul care -mi zboară prin minte, și să fiu eu al draq dacă stă el vreun pic cuminte. Nu mai sunt în stare decât să iau cuvinte și să le prostituez, să crească traficul pe un blog străin în timp ce divaghez.

    Privesc în oglindă ca la cinematograf, cumplit dezamăgit de marele oraș, mă uit tâmp la bucata de sticlă, o fi monitorul, sau oglinda de la baie e bușită?

  7. ily said,

    Cu puţin timp în urmă aş fi jurat că eu am scris cele de mai sus. Acum e totul rece şi calm, şi-l aştept cu lehamite pe următorul.

  8. Crash said,

    uite cata poezie ai scos la iveala din cititorii tai. trebuie ca esti mandra tare de realizarea asta!

  9. Eloa said,

    @Crash mai tii minte ce ciudati comentau pe aici la inceput? Aproape ca nu-mi vine sa cred ca primesc asemenea comentarii (cum sunt cele de mai sus)…Pe de alta parte, nu stiu daca sa ma bucur ca pot sa scriu asa sau sa ma intristez ca nu pot sa previn situatiile in care simt lucrurile astea

  10. casargoz said,

    cu ar fi daca ai putea sa prevezi orice situatie? nu ai mai ura barbatii dar te-ai plictisi de moarte. Mai bine te bucuri ca poti sa scrii, in acelasi timp in care te bucuri ca nu poti sa prevezi, si apoi te poti inveseli cu personajul virtual.

  11. Nume said,

    Poate ca ar trebui sa iei lucrurile astea mai usor, asa, ca un joc, prietenesc. Exista un prag (exista mai multe) dincolo de care anumite lucruri se subinteleg. Bineinteles, un joc ca asta se joaca in doi.

  12. alina said,

    Vreau si eu ID-ul tau!

  13. Alter Ego Blog said,

    🙂 sa fie🙂

  14. aole said,

    be-atch! =))

  15. Relaxedman said,

    Vantul inghetat imi ravaseste fiinta. Incet, incet buzele, dintii, ma dor si ma trezesc la realitate… cruda realitate…
    De abia imi inghit ramasitele de sentimente. Insa daca le-am mestecat, acum le voi inghiti. Amar, cam amar. Din pacate orice doctorie buna este foarte amara.
    Deci cam aici am ajuns. Desi ne desparte noaptea polara , am inceput deja sa vad tot mai clar. Curios: parca intunericul imi permite sa vad mai bine ca oricand. Cand te simteam aproape, as fi zis ca incandescenta iubirii noastre va incalzi si va lumina cu mult mai tare decat soarele tropicului. Acum insa, cand a sosit vremea intunericului, ma gandesc simplu: cum de am putut sa fiu atat de naiv… Tot timpul, dupa vara urmeaza iarna nemiloasa.
    Stiu, am asteptat rabdator, am sperat ca ceea ce spuneai izvora din adancul fiintei tale si nu din corzile vocale. Pasiunea noastra se intetea parca, cu fiecare acord din „Sa nu-mi iei niciodata dragostea”. Si vroiam atat de mult sa cred…
    Insa ecourile melodiei s-au stins. De mult timp. Parca prea de mult timp. Acum s-au transformat in adierea nemiloasa care ma ingheata pe din afara, dar ma ajuta sa ma trezesc.
    Hmmm… o luminita… Mult prea bine. Mai bine decat speram. Nu este soarele la care tot visasem, insa a fost acolo tot timpul. Si va fi acolo, cat timp va fi intuneric.
    Micuta stea polara, calauzeste-mi din nou drumul. Tot tu ma vei ajuta sa apuc o noua vara, mult mai calduroasa si poate, mult mai norocoasa.

  16. do the dew said,

    e de la iarba

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: