Fumez pasiv

Mai 8, 2009 at 0:49 (Timizi)

Fumez pasiv de dragul discuţiei. Îţi inhalez fumul şi vorbele. Una câte una. Sunt pe deplin sedusă de tot ce îmi spui. Ar trebui să vorbim la telefon ca să reuşesc să mă concentrez la ce zici. Eşti prea frumos. Parcă ai fi desenat. Cine ţi-a dat voie să cobori din foaie şi să umbli aşa prin lume fără să laşi pe cineva să te picteze mai întâi şi apoi să te pună într-o ramă, ca să ne bucurăm cu toţii de înfăţişarea ta? Şi Gioconda e prizonieră într-un muzeu, de ce ai face tu excepţie de la regulă?

Ai ochii prea mari. Şi de ce sunt de sticlă? Şi când suntem afară, de ce nu ţi-i piteşti de soare? Nu ştii că prind în ei toată lumina şi apoi o reflectă înţepătoare, ca-ntr-o oglindă în jur?

Ai buzele prea egale. Nimeni nu are gura aşa ispititoare ca tine. Şi apoi vorbele, vorbele care curg printre ele, de ce nu eşti idiot? Ar fi totul mult mai simplu…vraja s-ar destrăma, oglinda s-ar face ţăndări, iar tu ai fi de fapt uman şi banal. Dar până o să reuşesc să-ţi găsesc măcar un defect, va trebui să mă lupt cu magnetul care nu-mi permite să-mi dezlipesc ochii de tine. Hai, mai ia o ţigară. Îmi place să văd cum ia foc când o strângi între buze.

Legătură permanentă 17 comentarii

Don’t we all love money?

Mai 5, 2009 at 20:50 (Şăd şi cujăt)

All of us.

Cei mai perverşi dintre noi se îndrăgostesc prin autosugestie. Mai întâi facem calcule şi apoi începem să inventăm calităţi pentru viitorul partener de viaţă. Şi dacă unele dintre ele nu sunt chiar atât de evidente, i le spunem şi lui, să înceapă şi el să creadă o dată cu noi că olimpiada aia pe şcoală la mate dintr-a V-a e dovada incontestabilă că e un geniu.

Uneori, în momentele de tristeţe/singurătate/luciditate, alunecăm spre numele ăla nenorocit din telefon care nu ne dă pace când ne gândim ce căldură ne invada corpul când l-am văzut pe posesorul lui ultima dată.

Femei sau bărbaţi. Suntem toţi la fel. Profitori ordinari. Pentru că grija zilei de mâine n-are cum să fie sexy. La nimeni. Pentru că dragostea şi mila nu au cum să existe în acelaşi corp. Corp, că suflet nu cred că mai avem de mult.

Legătură permanentă 14 comentarii