Unable to let go

Octombrie 18, 2008 at 20:29 (Autopsia unei obsesii)

Cea mai familiară scenă din filmele de dragoste e, pentru mine, reîntâlnirea după ani şi ani, când, loviţi de maturitate, cei doi au curaj să mărturisească în sfârşit ce tâmpenii le treceau prin cap ultima dată când fuseseră împreună…cât de mult şi-ar fi dorit ca verdictul pe care l-au dat atunci în mintea lor să nu fi fost adevărat…Şi iată-i cum se regăsesc acum regretând şi zâmbind amar-nostalgic la gândul că n-au avut niciodată curaj să înfrunte realitatea.

Eu n-am avut curaj niciodată. Am încercat să mă obişnuiesc cu fatalitatea pe care îmi imaginam că o trăiesc şi să nu o las să mă afecteze, dar n-am reuşit niciodată să fiu pregătită să aud s-a terminat.

Ce mi se pare şi mai jalnic la meditaţia asta de sâmbătă seara lângă o cafea amară, în lumina blândă a trecutului (cu participarea extraordinară a Veiozei du Coin) e că sunt incapabilă să uit ceva ce pentru mine nu s-a terminat. Ştiţi boala aia specific feminină, care i-a dus la exasperare pe toţi bărbaţii care nu vor decât să-şi exerseze talentul de cuier(=obiect de agăţat), adică pe toţi bărbaţii? Se numeşte Unable-to-let-go şi se vindecă doar atunci când reuşeşti să te debarasezi de imaginea mitică pe care i-ai construit-o şi păstrat-o cu grijă la tine în cap şi când poţi să vezi cum era el de fapt, de la început, în realitate.

Din fericire n-am timp prea des de meditaţii din astea, dar mă descopăr tresărind când ştiu că o să-l revăd. Obsesie? Poate doar spaimă de ridicol. Disperarea de a găsi un indiciu cât de mic că nu ai fost atât de idioată încât chiar să crezi minciunile pe care el le considera doar casual conversation.

Şi acum că mi s-a terminat cafeaua, mă duc să-l bârfesc puţin cu prietenele mele. Ridiculizarea obiectului care te-a ridiculizat te face de multe ori să te simţi mai bine…dar nu te vindecă de trecut niciodată. Aşa că dacă descoperiţi vreun leac pentru boala asta, poate mă anunţaţi şi pe mine…ca să nu le mai spun tuturor că m-a luat pur şi simplu cu frig când am aflat cine o să mai fie acolo…

Legătură permanentă 33 comentarii