mă vrea/nu mă vrea

Februarie 17, 2008 at 19:26 (Nehotărâţi)

Dilemele dureroase de la începutul fiecărei relaţii…

  • mă vrea/nu mă vrea
  • mă vrea/nu mă vrea şi refuz să-mi dau seama
  • mă vrea/nu mă vrea acum, deci mă ţine de rezervă
  • mă vrea/nu o să mă vrea niciodată, dar sunt atât de disperată încât mă hrănesc cu fiecare strop de viaţă pe care pot să i-l sorb din priviri
  • mă vrea/nu ştiu dacă dau doi bani pe ce vrea el…

M-am săturat de băieţei nehotărâţi. Eu nu urăsc decât bărbaţii, puştilor ca tine nu pot să le acord nici măcar atenţie. Aşa că rămâi dilematic şi îţi doresc să creşti mare.

Legătură permanentă 34 comentarii

Casă de piatră şi n-am cuvinte.

Februarie 16, 2008 at 20:21 (Laşi)

Ai obosit, nu? O să te retragi în pulovărul tău de om obişnuit şi o să mă faci să-mi smulg părul din cap de ciudă. Mă îngrozesc când mai descopăr încă un om care s-a dat bătut, încă un rănit pe terenul de luptă, încă o victimă a comodităţii, încă un om care s-a mulţumit cu o viaţa banală în doi doar pentru că singurătatea ar fi insuportabilă. De ce să speri că o să găseşti o tipă grozavă când poţi să fii sigur că o să te omoare de plictiseală viaţa de cuplu? De ce să fii singur când poţi să fii „cu cineva”? Da, mi se pare o prostie. Pentru că din câte îmi aduc eu aminte, ţie îţi plac flăcările, nu căldura care a mai rămas în cameră după ce s-a stins focul.

Legătură permanentă 16 comentarii

.alone.me.leave

Februarie 14, 2008 at 21:18 (Acum)

Reuşesc cumva, nu ştiu cum, să rămân singură fix de sărbătorile naţionale, de cele creştine şi cu ocazia celor profund comerciale ca asta. Îmi strecor relaţiile printre ele cu atenţie, având grijă să nu cumva să fiu nevoită să fiu efectiv fericită cu vreun prilej. Mă scald în singurătate ca într-o baie de spumă. De cum te simt că te apropii, încep să-mi pun mânile în cap şi să mi le trec prin păr cu disperare, încercând să-mi înfig gândurile în cap în timp ce mă pieptăn cu degetele.

-Nu acum, nu veni acum, sunt ocupată să fiu singură şi să stau degeaba. Sunt ocupată să fiu liberă acum, nu veni. Nu am timp acum să mă gândesc dacă eşti suficient de bun pentru mine. Nu am timp să mă gândesc dacă îţi pot tolera defectele la infinit. Sunt ocupată să te ignor. Nu-mi pasă de tine. Stai acasă cu crăcile tale de trandafiri.

Uneori mă întreb dacă sunt singură pentru că aşa mi se întâmplă sau pentru că aşa reuşesc eu să fiu. Pentru că de fiecare dată aştept să vină cineva care merită aşteptat. Pentru că dacă bărbatul perfect nu există, mi-am propus eu să reuşesc măcar performanţa de a-l aştepta toată viaţa. Pentru că e mult mai uşor să nu-ţi pese de mulţi bărbaţi decât să te chinui să-ţi pese de unul. Pentru că dragostea nu ar trebui să implice nici un fel de efort. Pentru că dragostea ar trebui să fie aşa cum ţi-am mai povestit…

Legătură permanentă 30 comentarii

N-am timp de tine!

Februarie 10, 2008 at 17:48 (Şăd şi cujăt)

De ce ai vrea să fii cu cineva care nu îşi face timp pentru tine niciodată sau care îţi aruncă doar firimiturile care îi rămân după ce şi-a epuizat întreaga zi ocupându-se de lucruri importante şi discutând cu oameni care chiar contează? După ce ai încercat o bucată bună de timp să ghiceşti cam care e ora aia la care poţi suna pentru un hello rapid şi la care el nu e atât de stresat încât să-ţi spună că în cazul în care nu ţi-ai rupt nimic, te sună mai târziu, pentru că acum nu e un moment bun, cred că începi să te întrebi „dar oare câţi bani dă omul ăsta pe mine?”…şi în timp ce oscilezi rapid între variante şi nu te poţi hotărî deloc dacă răspunsul corect e unul sau doi, s-ar putea, just maybe, nu zic că e cel mai probabil, dar sunt şanse să se întâmple să-ţi treacă prin cap că poate viaţa ta e lipsită de importanţă în comparaţie cu a lui…adică…dacă el spune că are lucruri importante de făcut, care nu îi permit să se gândească la nimic altceva, iar tu ai timp să-l suni, înseamnă că tu nu ai lucruri importante de făcut, deci viaţa ta e atât de banală şi de insignifiantă încât nici nu e de mirare că omul ăla nu dă doi bani pe tine.

Poate ar trebui să te mulţumeşti cu cineva la fel de banal ca tine, care are la fel de mult timp la dispoziţie, care ar face efortul să dea din când în când câte un telefon pentru casual conversation în mijlocul zilei fără absolut nici un motiv serios. Sună tentant? Preferi o viaţă banală şi fericită? Tot ce vrei de la viaţă e puţină dragoste? Drăguţa de tine! Iar el nu-şi face timp nici măcar pentru un telefon nenorocit? O să spun o chestie care o să te facă să crezi că blogul a fost hăckuit. Nu e vina lui că eşti lipsită de importanţă. Nu e vina lui că n-are timp de tine. Nu e vina lui că e porc. Nu e vina lui că nu dă doi bani pe conversaţiile banale pe care i le oferi cu atâta generozitate.

Femeile au acest dar de a-şi aşterne viaţa la picioarele primului venit şi de a-i pune la dispoziţie implicit fiecare secundă din timpul lor, indiferent cât de importante sunt lucrurile pe care ar trebui să le facă în secunda aia. Într-un mod miraculos, totul se ofileşte când apare cea mai mică rază de lumină de la El, acest soare care ne umple vieţile de lumină, căldură şi speranţă.

Nu există oameni la fel de banali şi oameni la fel de importanţi, iar compatibilitatea nu se stabileşte în funcţie de gradul de importanţă al membrilor cuplului. Sunteţi compatibili dacă reuşiţi să vă daţi seama şi să respectaţi ce e important pentru celălalt. Şi cât de important e. Şi cât de penibil ar fi să răspundă la telefon cu „bine, pisi”, în mijlocul unei încăperi pline cu oameni pe care încearcă să-i domine. Pentru că asta fac oamenii ocupaţi şi importanţi toată ziua: îşi hrănesc orgoliul. Se bucură că sunt puternici sau se luptă să devină. Şi sincer, dacă tu nu poţi aprecia un bărbat care îşi petrece ziua având grijă de el şi de ego-ul lui, atunci chiar nu pot să-mi dau seama ce fel de persoană eşti. Una egoistă presupun.

Legătură permanentă 32 comentarii

MI-E DOR DE TINE DE CRĂP!

Februarie 8, 2008 at 22:25 (Acum)

GATA, AM SPUS-O! SUNT JALNICĂ, OK? MI-E DOR DE TINE. O SĂ RÂZI, O SĂ MĂ IEI LA MIŞTO, O SĂ TE TĂVĂLEŞTI PE JOS DE RÂS, O SĂ CAUŢI SINONIME PENTRU ROFLMAO PE URBANDICTIONARY ŞI O SĂ-MI LAŞI UN COMENTARIU LUNG CU TOATE, O SĂ ŢI SE PARĂ CĂ SUNT PATETICĂ ŞI ÎN ACELAŞI TIMP EXTREM DE PERSEVERENTĂ DACĂ NU MAI OBOSESC CU CERŞITUL LA PORŢILE CASTELULUI DE CLEŞTAR ÎN CARE ÎŢI ŢII TIMPUL ATÂT DE NENOROCIT DE RAR ŞI DE PREŢIOS ÎNCÂT ÎMI VINE SĂ-MI SMULG PĂRUL DIN CAP! UNEORI TE URĂSC FOARTE TARE PENTRU CĂ EŞTI ATÂT DE OCUPAT ŞI DE IMPORTANT, DAR DUPĂ CE TERMIN DE LUAT TOŢI PEREŢII LA ŞUTURI, PENTRU CĂ NU AM CUM SĂ TE CAUT, CUM SĂ-ŢI SPUN, CUM SĂ MĂ SCUZ CĂ AM CÂTEVA MINUTE LIBERE SĂ MĂ GÂNDESC LA TINE, CUM SĂ-MI CER IERTARE ÎN GENUNCHI PENTRU CĂ AM PRETENŢIA DEŞĂNŢATĂ DE A TE AUZI SPUNÂND „BINE”, DUPĂ CE MĂ URĂSC CĂ SUNT ATÂT DE AL DRACULUI DE RAŢIONALĂ ÎNCÂT ÎMI DAU SEAMA CĂ AI LUCRURI MAI IMPORTANTE DE FĂCUT DECÂT SĂ-MI RĂSPUNZI MIE LA ÎNTREBAREA „CE FACI?”, DUPĂ CE ABANDONEZ ORICE ÎNCERCARE DE A STABILI VREUN FEL DE CONTACT CU MĂRIA TA, ATUNCI ÎNCEPE SĂ-MI TREMURE MÂNA STÂNGA ŞI SĂ PORNEASCĂ SPERIATĂ LA DRUM SPRE CAPS LOCK, SPERÂND DIN SUFLET CA DREAPTA SĂ NU SE PRINDĂ ŞI S-O PLESNEASCĂ, SE APROPIE DIN CE ÎN CE MAI TARE, SE UITĂ-NAPOI LA FIECARE PAS, AJUNGE DEASUPRA. TRAGE AER ÎN PIEPT. APASĂ. NU A PLESNIT-O. SE ÎNTOARCE SPRE EA. NU E FURIOASĂ. PARE LA FEL DE CONCENTRATĂ. ARE CURSORUL PE NEW POST. APASĂ. TITLE: „MI-E DOR DE…”

Legătură permanentă 38 comentarii

De ce vor să se mărite femeile

Februarie 7, 2008 at 0:44 (Şăd şi cujăt)

Pentru că sunt atât de plictisitoare încât nu se pot suporta singure toată viaţa. Trebuie să existe cineva acolo care să le distreze, să le povestească, să le propună, să le ducă, să le aducă, să le ofere. Ce ne-am face fără bărbaţi, doamnelor? Ne-am plictisi unele pe altele până am muri. Bărbaţii scriu piese de teatru, bărbaţii scriu romane, bărbaţii scriu poezii, bărbaţii scriu bloguri, bărbaţii compun melodii, bărbaţii scriu versuri, bărbaţii cântă, bărbaţii au teorii, bărbaţii se iau la întrecere din cele mai tâmpite motive, bărbaţii ne transformă viaţa în spectacol şi ne oferă toate pretextele de care avem nevoie ca să ne simţim împlinite. Bărbaţii sunt întregi. Ei nu au nevoie de nimeni ca să simtă că au dreptul să existe. Noi avem impresia că ne-am născut ca să rătăcim prin lume în căutarea jumătăţilor noastre. Ei nu au nevoie de noi. Noi ne petrecem timpul cerşind cu abnegaţie măcar o nenorocită de secundă de atenţie. Femeile singure sunt jalnice. Femeile care fac primul pas sunt jalnice. Femeile care nu fac nici un pas sunt jalnice. Femeile care nu vor să se mărite sunt jalnice. Culmea e că alea care vor să se mărite sunt şi mai şi.

Legătură permanentă 40 comentarii

Mersi, dar nu

Februarie 4, 2008 at 19:45 (Nehotărâţi)

Nu acum. Nu pot acum. Adică nu e nimic în neregulă cu tine, numai că nu pot acum. Nici mâine. Poimâine sunt ocupat, iar răspoi…nu, uite, săptămâna asta nu pot. Da. Nu pot săptămâna asta. Asta pot să-ţi spun sigur, că săptămâna asta nu pot. Nici după nu cred. Adică săptămâna viitoare o să fiu ocupat, iar peste două săptămâni o să continuu să trag de timp, ca şi acum, aşa că nu conta prea mult pe ce zic. Adică mersi, apreciez, nu e nimic în neregulă cu tine, chiar nu, dar nu pot acum. Poate…adică nu. Fără poate. Sunt destul de sigur că acum nu, şi nici nu cred că există un poate. Adică poate cine ştie ce se poate întâmpla cu viaţa omului, nu? Dar din cum văd eu lucrurile…nu, nu te văd în viaţa mea, adică nu acum. Nu, nu pot acum. Mersi, dar nu.

Legătură permanentă 28 comentarii

So beat it!

Februarie 3, 2008 at 22:14 (Te urăsc de-mi ies ochii din cap)

…aşa că, după ce a închis dosarul cu parafa în sânge, Dominatrix îşi smulge roba de judecător, aruncă scârbită un zâmbet în colţul gurii spre topul de la WordPress, unde s-a infiltrat modestul „Cristi Danilet – Judecător” şi se urcă pe masă în sala de tribunal. Îşi imaginează că e Charlotte Church când a cântat „Beat it„cu Winehouse, care era wasted total şi confunda puţin microfonul, dar lăsând asta la o parte, oferă asistenţei o interpretare cu adevărat magistrală.

Legătură permanentă 13 comentarii

Breaking news: SuperWoman strikes back!

Februarie 2, 2008 at 13:50 (Autopsia unei obsesii)

– SE ANULEAZĂ FĂRĂ DREPT DE APEL! răsună în toată sala de judecată. Mâna ei necruţătoare coboară şi trânteşte ştampila. The Ex-file is now closed. FOREVER!

Nu e fascinantă capacitatea femeilor de a se transforma într-o clipă din şcolăriţe îndrăgostite care ţopăie în jurul laptopului pe care tocmai s-a deschis o fereastră de mess prin care priveşte El, în SuperFemeia care nu are nevoie să comunice cu bărbaţii mai mult decât trăgându-le picioare în gură? Adică acum se aruncă în pat fericită, peste teancul de poze în care lui îi apare doar colţul unei mâneci în drum spre ieşire, iar în secunda doi, Dominatrix tronează deasupra biroului, cu un toc înfipt în latptop, cu braţele încrucişate şi privirea demonică, atât de transparentă încât nimănui nu i-ar trece prin cap că în mintea ei a pătruns vreodată vreun bărbat. De unde au femeile această super-putere de a anula cele mai intense trăiri într-o clipă, de parcă ele nu ar fi existat niciodată şi de parcă nu ar fi avut niciodată ochii fierbinţi şi umezi din cauza Lui?

Legătură permanentă 15 comentarii

suntem tâmpite

Februarie 1, 2008 at 3:01 (Şăd şi cujăt)

toate. nu merităm să înceapă fraza cu majusculă dacă e vorba despre noi în ea. ne îndrăgostim fulgerător, visăm la o viaţă de cuplu îndelungată înainte de vreme, zburdăm pe câmpii ca nişte capre tembele, ne machiem prea mult cu mov (cel puţin eu aşa fac), suntem fericite pentru absolut nici un motiv şi îi dispreţuim sincer pe muritorii de rând, care, implicaţi într-un cuplu sau nu, se complac în existenţa lor anodină şi aşteaptă plictisiţi să devină bătrâni şi fizic, ca să aibă un motiv serios pentru că nu ştiu cum e să fii entuziast. ce e foarte nasol atunci când ne îndrăgostim e că de fiecare dată suntem convinse că o să dureze pentru totdeauna starea de euforie. and it never does. problema cu bărbaţii e că ei nu au fost concepuţi ca să aibă sentimente. ei pur şi simplu comunică prin grohăit şi le e suficient. cum ne putem aştepta ca un gest sau o privire de la vietăţile astea să poată avea vreo semnificaţie? suntem atât de idioate încât pierdem ore în şir evaluând, discutând, cântărind, abuzând de teoria probabilităţilor pentru a estima:

– oare ce-o fi însemnând tresărirea aia a lui, de acum 4 luni si 2 zile, când i-am spus că s-ar putea, pe la 32 de ani, să mă mut în Cuba şi să mă fac dansatoare? cu siguranţă că viaţa i s-a scurs rapid prin faţa ochilor şi s-a vizualizat căsătorit şi plictisit, cu zero şanse de a mă recăpăta, iar sentimentul care a pus stăpânire pe el era teribil! aşa că a tresărit, dar nu mi-a spus că sunt femeia vieţii lui, pentru că nu e un moment bun acum, dar oricum eu o să-i fac o surpriză şi o să-l aştept aici, cuminte, toată viaţa. nu mă mai duc în Cuba. ce să caut eu acolo? la ce bun să fii fericit, dacă eşti singur?

suntem tâmpite. nu a însemnat nimic. it never does. noi suntem nişte creaturi cu un lob destinat imaginaţiei febrile şi complet inutile, care nu ne ajută decât în cazul în care suntem bloggeriţe sau ceva. în rest, la ce să ne ajute faptul că visăm la cai verzi pe pereţi cu atâta înverşunare? oricum ei habar n-au de nici unul dintre gesturile pe care le fac, nu sunt niciodată conştienţi că privirile pe care le dăruiesc în jur s-ar putea să fie interpretate în vreun fel, ei nu ştiu pe ce lume trăiesc. trebuie să le fie restricţionat prin lege accesul la alte femei, ca să devină conştienţi că există totuşi o restricţie, dar nici atunci nu e garantat că o să se conformeze. bărbaţii nu îşi aleg femeile, nu se îndrăgostesc, nu visează, nu interpretează, nu speră. ei pur şi simplu găsesc la un moment dat câte o femeie şi se mulţumesc cu ea. pentru ei, suntem pur şi simplu toate la fel.

Legătură permanentă 37 comentarii