Tinerelor credule…

Noiembrie 25, 2007 at 19:07 (Şăd şi cujăt)

….a piece of advice… de la ea

Anunțuri

Legătură permanentă 7 comentarii

There’s a time to blog and there’s a time to sleep

Noiembrie 25, 2007 at 0:04 (Şăd şi cujăt)

Mor de somn. Aş dormi încontinuu. Cine a inventat jobul? Să fie dat afară, torturat şi ucis. E vina mea, că nu sunt eficientă, e vina mea că nu termin la timp, frecătorii de mentă din jur nu se pot abţine să nu-şi facă treaba la timp şi deaia pleacă la 18.00. Clar. Ei muncesc. Şi să nu dea dracu’ să întrebi vreodată „iartă-mă, dar tu ce faci aici, mai exact?”, că eşti o ţaţă bârfitoare care latră tot timpul pe holuri şi asta ghici de ce? Pentru că eşti femeie.

Mă întreabă prietenii de ce nu mai scriu. Pentru că mi-e somn, mi-e rău, m-am obişnuit să urăsc bărbaţii fără să o mai scriu… Aveam şi eu un hobby. Ăsta era. Adică bloggingul. Făceam şi eu ceva de drag. Să mor dacă mai am timp.

Legătură permanentă 17 comentarii

Resurrection

Noiembrie 20, 2007 at 3:27 (Te urăsc de-mi ies ochii din cap)

A trecut atâta timp de când am scris aici ultima dată… în calitate de Eloa…am uitat că sunt o femeie ocupată şi importantă, una din femeile alea incredibil de încrezătoare în propriile puteri, convinse că ar putea cuceri lumea oricând, dacă nu ar avea lucruri mai importante de rezolvat, cum ar fi să facă doi copii, să scape de o datorie la bancă şi să rămână căsătorite între timp. Adică asta fac femeile ocupate şi importante ca să-şi pună capăt carierei şi zilelor trăite ca femei ocupate şi importante. Apoi urmează perioada gospodină-menajeră-bonă-guvernantă-gazdă-primitoare-pentru-toţi-prietenii-lui-în formă-de-butoi-de-bere.

A, nu. Eu? Eu nu sunt. Adică nici nu o să fiu. Pentru că nu vreau, cum „de ce”? Pentru că din momentul în care simte că a pus laba pe tine şi că există şanse să fii de acord să faci scuba diving cu el, s-a terminat. Înseamnă că poate să-ţi propună orice, că oricum o să accepţi. De dragul viitorilor copii şi a viitoarei rate la casă. Tocmai de-asta nu trebuie să faci niciodată nici un compromis şi să nu accepţi niciodată nimic din ce îţi propune. Trebuie să faci întotdeauna numai ce îţi propui tu. Nu vrea să vină? Fb. Mergi cu altcineva. Tu trebuie doar să te asiguri că el e cel care se zbate să-ţi facă pe plac. Şi ştii de ce? Pentru că trebuie să-l menţii pe căţeluş ocupat, ca să nu apuce să se plictisească de tine. Dacă o să se alfe într-o perpetuă încercare de a-ţi intra în graţii, ai şanse să nu te părăsească niciodată, pentru că e o regulă în codul genetic, după care funcţionează specia asta: până nu cuceresc reduta, nu trec la următoarea.

Ştiţi ce am făcut de când am fost plecată să fiu idioată şi tâmpită ca voi toate? M-am îndrăgostit, măi. Rezultatul în header. Nice to have me back, isn’t it?

Legătură permanentă 27 comentarii

Oricât de interesantă ar fi o femeie…

Noiembrie 12, 2007 at 0:01 (Şăd şi cujăt)

…sigur există pe undeva un bărbat plictisit de ea până peste cap. N-am spus-o eu, ci Cărtărescu.

Pentru că trebuie să-i desplictisim cu orice preţ, că dacă nu, ne părăsesc şi murim singure şi nefericite.

Eu o să aştept aici picior peste picior să vină unul să mă desplictisească. Dar ştii cum? Crunt de tot. Şi apoi o să-i dau în cel mai interesant mod cu putinţă un şut în gură şi o să-l trimit să-l plictisească altcineva. Pentru că din momentul în care laşi garda jos şi începi să te porţi uman cu bestiile, încep să se plictisească. Trebuie să rămâi misterioasă, să nu-i spui tot din prima, să ai tot timpul ceva nou de spus, dar să nu vorbeşti tot timpul, doar să-i serveşti aşa pastiluţe, că lor nu le plac femeile care vorbesc mult, dar nici cele care vorbesc prea puţin, pentru că alea sunt de-a dreptul plictisitoare. Ar trebui să fii aşa…misterioasă şi inaccesibilă până la moarte, pentru că apoi se plictiseşte de tine şi te ia drept modem: te ia cu el peste tot pentru că arăţi bine şi pentru că uneori eşti şi tu bună la ceva. Dacă ţi-a trecut vreodată prin cap gândul că aşa e el şi că ar trebui să-l suporţi aşa cum e, dar măcar o singură dată dacă ţi-a adiat părerea vreunui asemenea gând prin cap, am un singur sfat: RUN! It’s the only way out.

Legătură permanentă 52 comentarii

Stimate tâmpitule,

Noiembrie 1, 2007 at 15:37 (Te urăsc de-mi ies ochii din cap)

Împuşcă-te până nu termin eu lecţiile de tir. Mă pregătesc intens să te ajut să mori în cele mai crunte chinuri.

unui colaborator fidel

În aşteptări febrile,
Eloa

Legătură permanentă 27 comentarii