Un admirator necunoscut

Ianuarie 30, 2007 at 11:45 (Comentariul săptămânii)

Radu-Mihail Obadă said,

Îţi sugerez ca în loc de „scris” pe „blog” să ieşi mai bine la o plimbare scurtă, să fumezi o ţigară, schimbi doo vorbe cu un prieten sau asculţi o muzică. Orice altceva. Sper că nu am fost prea subtil.

– Vai! spuse ea şi-şi duse mânuţa ruşinată la gură. Oare ce vrea să spună?

Despre caramelele pe care urmează să le savurăm împreună îţi pot spune doar că am găsit o cofetărie minunată. Vezi tu cum faci şi caută-mă după sesiune.
Tschüss.

– Sigur, în fiecare noapte, înainte să adorm, mă gândesc la savurat+Obadă. E un nou pachet promoţional de la Neverland.

Anunțuri

Legătură permanentă 34 comentarii

My blog fans

Ianuarie 29, 2007 at 1:02 (Răspunsuri fanilor mei)

Sirg said,

haha… cât caz pentru nimic!
Eloa, eu am rămas impresionat de cât de multă atenţie dai unor necunoscuţi maliţioşi de pe net, confortabil ascunşi după un pseudonim şi ID, care probabil, în mare parte, dacă s-ar ivi ocazia, ar ezita să te privească în ochi. Frumos din partea ta, se vede că urăşti bărbaţii dar iubeşti fanii

Ştii ce e cel mai greu pe lume? Să-i trezeşti emoţii unui nescunoscut, să-i declanşezi amintiri, să-ţi trimită mailuri sau comentarii în care să-ţi spună că i-ai scris gândurile, că i-ai dat o idee, un imbold, că i-ai tras o palmă după ceafă, că te-a simţit ca pe un pumn în stomac, că l-a usturat de parcă l-ai fi zgâriat cu unghiile pe obraz, că te-a auzit urlând la el în cap, că te-a văzut plângând, strigând, înjurând şi apoi azvârlită pe podea, că s-a simţit la fel cândva, că „lasă, o să fie bine”, că „domnule, eu lucrez oarecum în domeniu şi tu scrii mai bine decât mulţi” (ooops, ţi-am descoperit blogul de curând, pe vremea aia chiar n-aveam habar cine eşti), că „ţi-am citit blogul în întregime” (ăsta e adevărul, scriu atât de bine încât, din momentul în care ai început să citeşti, nu te mai poţi opri), că „EU NU SUNT CUM SPUI TU!” (Asta e magnifică. Nici nu-l cunoşti şi se simte pus la zid, arătat cu degetul şi urlă cât îl ţin bojocii că nu e vorba despre el.) Atâţia oameni care se apără…Se simt acuzaţi. Ştii cât de greu e să ajungi în creierul unui om?

Şi când vine omul ăsta şi îmi spune vreo două sau mă felicită, îmi dă ori îmi cere un sfat, nu mă simt prost că nu sunt în stare să spun decât „nu pot acum”? Nu ţine de faptul că iubesc sau nu fanii, traficul, audienţa, a fi în centrul atenţiei (chiar dacă atenţia asta înseamnă mai mult picioare în stomac când eşti deja prăbuşit), ci ţine de bun-simţ, de respect să-i răspunzi omului căruia i-ai ajuns în cap şi i-ai urlat ceva şi care are şi el ceva de spus.

Şi, desigur, there’s the fun part, atunci când îl prinzi în mreje fără să i te adresezi direct, să-ţi vezi de treabă şi el să se regăsească visând la fata aia pe care n-o cunoaşte, pe care n-a văzut-o niciodată, care i-a intrat în cap şi în mintea căreia are el impresia că a pătruns…

Legătură permanentă 21 comentarii

De ce nu vorbesc cu fanii pe mess

Ianuarie 27, 2007 at 1:51 (Răspunsuri fanilor mei)

Pentru că mi-e rău, pentru că nu mai pot, pentru că în ultimele 5 nopţi am dormit 3+2+4+3+2 ore, pentru că îmi vine să plâng, pentru că am încercat să mă îmbăt în seara asta şi nu am reuşit, pentru că oboseala şi stresul m-au făcut să umblu ca beată toată săptămâna, pentru că n-am timp să le fac pe toate, pentru că mi se sparg toate în cap, pentru că am şi sesiune, şi licenţă şi un job la care ţin foarte tare în acelaşi timp, pentru că nu-mi dau seama care sunt priorităţile, pentru că nu fac nici un lucru bine, pentru că oricât de ocupată aş fi, îmi găsesc timp să mă scuz că nu pot să răspund pe mess, pentru că nu pot să vă programez să mă vrăjiţi, pentru că nu o să mai am nici un weekend liber, pentru că nu am scris un rând în lucrarea aia de licenţă, pentru că nu vreau să şterg blogul ăsta, pentru că nu mai am timp nici să respir, pentru că atunci când mă întorc acasă citesc ce-a mai scris lumea pe deaia, pentru că uneori mă porneşte un dor să mai şi scriu. Sunt egoistă, ştiu. N-ar trebui să irosesc timpul postând pe blog sau răspunzând la câte un comentariu, ci ar trebui să mă las antrenată în conversaţii cu necunoscuţi pe mess, care sunt sigură că au toate şansele să fie fascinante, poate chiar să se soldeze cu ceva întâlniri offline, nu?

 BĂ! MĂ SCOATEŢI DIN MINŢI.

Domnului Obadă, domnului care tocmai mi-a cerut să-i şterg ID-ul din lista de mess (vezi că e un progrămel care face asta, informează-te) în cazul în care acest comentariu este adevărat şi celor câţiva norocoşi care au primit approve săptămâna asta şi n-am apucat încă să mă las vrăjită pe mess: răspunsul la titlul postului, la titlul blogului şi la toate nedumeririle voastre care încep cu „de ce?” este deaia. Now please gently fuck off. The world doesn’t revolve around you.

Legătură permanentă 44 comentarii

Bloggerii nu fac sex

Ianuarie 25, 2007 at 10:27 (În general)

Torentul de comentarii m-a convins că femeile nu vor să facă sex cu voi, pentru că sunteţi băieţi de treabă, amabili şi simpatici. Nişte scorpii! Eh, noroc că există Anda, ca să nu uitaţi cum se face.

Legătură permanentă 36 comentarii

O planetă de virgine

Ianuarie 24, 2007 at 0:10 (Răspunsuri fanilor mei)

De ce e atât de greu de priceput că femeile nu urăsc sexul, ci bărbaţii care le tratează ca pe obiecte sexuale?

Întrucât îmi dau seama că voi asta sunteţi, nişte animale veşnic în călduri, v-am ajutat la postul anterior cu o strategie: Cum să ajungi la ea în pat, pentru că vouă asta vă trebuie: planuri, planuri şi iar planuri! Zero sentimente. Dacă-mi mai propune unul singur să facem dragoste îi dau linkul de la blog. M-am săturat. Voi nu aveţi sentimente. Voi trebuie să păcăliţi, să fiţi seducători, să creaţi impresia că sunteţi minunaţi, pentru că dacă v-aţi înfăţişa aşa cum sunteţi de fapt, dacă n-aţi mai unelti atât ca să păreţi atââât de sensibili, dacă n-aţi mai crea aparenţe de-astea serafice, aţi muri cu siguranţă virgini.

Legătură permanentă 47 comentarii

Pentru că nu vor decât să ţi-o tragă

Ianuarie 22, 2007 at 1:15 (Push, darling, push!)

Adevărul e că sunteţi idioţi. The dating calendar drives me crazy! M-am săturat. Ştiu ce o să faci, ştiu cum o să fie, ştiu care e traseul pas cu pas şi ştiu ce o să se întâmple după. Nu te mai obosi. N-o să funcţioneze.

Postul acesta este pentru bărbaţii care suspectează că femeile au creier.

Cum ajungi la ea în pat?

Pasul nr1. Pretinzi că sexul nu contează.
E important într-o relaţie, nu mă înţelege greşit (asta ca să nu creadă că eşti gay sau că nu eşti atras de ea), dar nu e tot ce contează. Mie îmi ajunge să fiu cu tine. Nu contează ce facem, numai să te am lângă mine, să-mi vorbeşti, să-mi spui ce gândeşti, să râzi. Mă încântă prezenţa ta, eşti…(şi aici începe torentul de complimente. Atenţie! Nu fi deşănţat! Complimenteaz-o în limita bunului simţ! Nu exagera, o să se prindă că e o cursă!).

Pasul nr2. Faci toate lucrurile acelea plictisitoare pe care bărbaţii nu vor să le facă niciodată.
Vă plimbaţi în paaarc, colindaţi cafeneeele, mergeţi la fiiilme(le pe care vrea ea să le vadă, desigur) şi nu mai ştiu, orice crezi că i-ar plăcea ei să facă (poate e o fire mai sportivă, mai petrecăreaţă, nu ştiu, te adaptezi, pierzi nopţile prin cluburi, nu contează, fericirea ta=să fii cu ea, indiferent unde). (Atenţie! Nu trebuie să pari gay! Şi nici că eşti prea mult la dispoziţia ei. Propune tu să faceţi chestiile astea, nu te obişnui să dai din cap ca un căţeluş la tot ce spune ea. Femeia vrea să fii tu bărbatul, indiferent cât de autoritară pare).

Pasul nr3. Timpul trece. La un moment dat, tu o să consideri că ai cheltuit deja prea mulţi bani pe distracţii şi că there’s no fun in it for you. Dacă, Doamne iartă-mă, faci cea mai mică aluzie la sex, s-a terminat, toată munca noastră s-a dus pe apa Sâmbetei.

Aşteaptă. Dovedeşte-i că Pasul nr1. n-a fost un pas dintr-un plan, că n-a fost un nou gen de vrăjeală. O să se dăruiască singură.

Legătură permanentă 58 comentarii

Nu s-a săturat aia de urât bărbaţii?

Ianuarie 18, 2007 at 21:33 (Răspunsuri fanilor mei)

Copii,

Să vă spună Eloa o poveste?

A fost odată ca niciodată o fată îndrăgostită de cine nu trebuia. O chema Eloa (cu accent pe a, dacă mai aud vreun ElOa îmi tai venele şi scăpaţi dracului de mine). Să continuăm.

El era dracul în persoană (la propriu, după cum au aflat cei care au citit poemul lui Vigny cu acelaşi nume, dar lăsaţi, nu e nici o problemă că n-aţi auzit de ăsta, oricum nimeni nu mai citeşte decât bloguri în ziua de azi. Măcar citiţi bloguri scrise de oameni care citesc cărţi dacă nu reuşiţi să vă apropiaţi de vreo librărie la mai puţin de 10m).

Şi viaţa ei era…aţi ghicit…un iad.

Atunci ea, fiind tâmpită, a tras o concluzie: toţi bărbaţii sunt porci.

Fiind sociopată, ea trăia într-un beci adânc şi întunecos, unde singura sursă de lumină venea de la un laptop de 10 kg. La lumina unei triste teme de wordpress, pe nume dusk, a început ea să scrie un blog în care să dezvăluie lumii întregi de ce urâm, noi, TOATE femeile, TOŢI bărbaţii, fiind convinsă că aşa e, cum spune ea. Îşi petrecea întunecata existenţă a)ascunsă sub o claie de păr, pierdută printr-un pulover ros de molii, zvâcnind din gât, aruncându-şi capul într-o parte de câte ori o înjura cineva pe blog sau b)tremurând de plăcere, pentru că era masochistă (bifaţi în funcţie de preferinţe).

Acum, nu ştiu cine e mai idiot: o femeie în stare să scrie că toate femeile urăsc toţi bărbaţii din motive evidente sau cineva în stare să creadă că am scris un blog despre aşa ceva.

Noapte bună, copii!

PS: lăsaţi-mă cu prostiile! Dacă mai primesc un singur comentariu de genul: „ci eu ţunt femeie ci mie nu mi ţe pale că e cum ţpui tu”, o să vă trimit un test de IQ prin mail.

Legătură permanentă 58 comentarii

Workaholic

Ianuarie 16, 2007 at 21:00 (Push, darling, push!)

Femeile astea…

Iar te-a sunat în milocul zilei, iar i-ai răspuns în doi peri, iar i-ai spus că n-ai nimic de spus, iar e ridicolă, iar e în plus, iar te stresează. Să spună ceva util dacă tot se deranjează să sune, nu? Pe mess nu-i ajunge? Există un delay, desigur, dar asta pentru că nu te deranjează clipocitul ferestrei cu numele ei, poţi să te concentrezi la lucrurile cu adevărat importante fără să-i răspunzi. Oricum e plină de dulcegării şi de întrebări tâmpite fereastra aia. Sigur c-o iubeşti, doar n-ai avut timp să cunoşti o altă femeie (asta pentru că munceşti continuu), sigur că ţi-e dor de ea (pentru că nu-ţi mai aduci aminte când ai văzut-o ultima oară), sigur că îţi lipseşte în fiecare nenorocit de moment în care eşti la serviciu şi ea ţine să-ţi aducă aminte că există şi că se gândeşte la tine, sigur că o să vă vedeţi la un moment dat, doar n-ai de gând să emigrezi, toate astea sunt evidente, de ce te-o mai fi stresând cu prostiile?

Şi acum că ne-am pus de acord, acum că eşti pe deplin conştient că te înţeleg perfect, aşa workaholic cum eşti, aşază-te în fotoliu, respiră adânc, am să-ţi dau o veste. O să fii şocat. Femeile uită! E crudul adevăr.

Trebuie să-i spui că-ţi pasă cel puţin o dată pe săptămână. Ea o să-ţi aducă aminte zilnic, o să te implore să-i dai un semn de afecţiune, să faci un gest, să răspunzi dracului pe mess, să stai de vorbă despre nimic două minute. Are un motiv pentru care te-a sunat, nu e tâmpită. Poate că i s-a întâmplat ceva, poate că se simte prost, poate că e deprimată pur şi simplu. Nu trebuie s-o fi călcat maşina ca să aibă ce să-ţi spună, ca să aibă cum să motiveze faptul că e tristă. Şi când tu o întrebi ca pe un partener de afaceri: „Ce e? De ce m-ai sunat?”, ea cum să-ţi spună „mă simt singură şi disperată, spune-mi nimicuri 2 minute”?

Dar nu vă gândiţi aşa niciodată. Sunteţi convinşi că: „Femeile sunt tâmpite. Asta e soarta lor, trebuie să le suportăm şi să ne prefacem când e nevoie.”

E vorba doar de câteva minute în care trebuie să ai suflet. Într-o zi o să te trezeşti că nu te-a mai sunat nimeni azi, că n-a mai clipocit continuu nici o fereastră roz, că nu te mai întrerupe nimeni în magnificul tău job. U can rule the world now!

Legătură permanentă 27 comentarii

U’re not irreplaceable, baby. No one is.

Ianuarie 14, 2007 at 15:07 (Autopsia unei obsesii)

Era o melodie la modă pe vremea când „dance” era un stil la modă. Zicea: „Nu mă părăsiiiiii, iubito! NU mă părăsiiiiii…”. Dacă vrei să se despartă de tine, spune-i asta! Cu siguranţă nu vei mai auzi de ea niciodată.

Am auzit şi am văzut mulţi oameni agăţându-se cu dinţii de o relaţie în care rămăseseră singuri de mult timp şi nu voiau în ruptul capului să-şi dea seama de asta.

Cum să te aştepţi să mai aibă vreun farmec o relaţie după ce ea te-a văzut târându-te în genunchi cu lacrimi curgând şiroi, jelindu-te: „Nu pleca! Am nevoie de tine! Nu mă abandona! Nu mă lăsa singur! Viaţa mea nu are sens fără tine!”. CUM SĂ N-AIBĂ SENS? NU EXISTĂ NICI O PERSOANĂ PE PĂMÂNT CARE SĂ TE POATĂ VALIDA CA OM.

În timp ce toţi prietenii îţi spun că ea poate fi minunată, extraordinară, încântătoare, dar NU E UNICĂ, tu dai din cap, dar îţi spui „da, domn’e, dacă ea nu mă vrea, atunci nu merit să exist, e clar; unde e lama aia să-mi tai venele?”. Nu trăieşti pentru nimeni în afară de tine. Iubeşte-te mai mult decât orice pe lume! Nici un om care şi-a pus vreodată problema să te părăsească nu-ţi merită sentimentele.

Mă încântă versurile lui Beyonce: So don’t you ever for a second get to thinking you’re irreplaceable.

Dedicaţie: celor cărora li se pare imposibil să incinereze amintirile.

Legătură permanentă 51 comentarii

Sunt goală

Ianuarie 12, 2007 at 17:35 (Despre Eloa)

Nu mai simt nimic. Nu mai am cu ce. Nu mai am. Mi-au smuls viscerele. Sunt o mumie. O păpuşă cu ochi mari. Mi-e…nu mi-e rău. Mi-e gol, de fapt. Nu mă încântă nimic. Am un dispreţ definitiv pentru toţi bărbaţii pe care-i întâlnesc. Mi-e silă.

Legătură permanentă 50 comentarii

Next page »