Secretul unei căsnicii reuşite

Decembrie 19, 2006 at 20:37 (În general)

Mai întâi, să trateze cineva etimologic cuvântul „căsnicie”. Eu sunt ocupată să-l scriu citeţ (da, e o glumă asta cu „citeţ” tehnoredactat).

Nu trebuie să existe nici un secret între noi” îi spune ea cu ochii plini de speranţă, indiferent de genul de film în care joacă.

De fapt, ce NU trebuie e să ajungi să ştii totul despre cineva. E atât de plictisitor când devine previzibil, când ştii ce-o să zică, în ce fel o să reacţioneze, până şi ce grimasă o să facă, dacă o să vrea sau nu, dacă o să accepte să meargă chiar dacă nu vrea, dacă o să-ţi ceară să faci şi tu ceva pentru el în schimb, dacă şi cât de tare o să-l enerveze ceva, cât o să reuşească să se abţină până explodează, dacă s-ar supăra sau nu dacă faci nu ştiu ce, dacă o să-i placă respectivul cadou sau doar o să se prefacă foarte bine…

E atât de plictisitor să ştii totul despre cineva. Pentru că nu are cum să-ţi placă TOT. E imposibil. Trebuie să faci un compromis cu tine, să te persuadezi să nu te mai scoată chiar în halul ăsta din sărite tabieturile lui, să te convingi că nu e chiar aşa grav că a fost în stare să facă nu ştiu ce în trecut, să treci peste, să faci un tabel comparativ cu defectele tale şi ale lui, să decizi dacă sunt comparabile coloanele ca lungime sau sunt definitiv incompatibile, apoi să găseşti criterii de clasificare a defectelor în funcţie de gravitate şi să creezi o întreagă bază de date, să calculezi indicele de reuşită a relaţiei. Sau, dacă eşti la Litere, să-ţi spui: „Hai, mă, că nici eu nu sunt o prinţesă”.

După cum discutam cu un puşti azi pe mess, trebuie să existe o urmă de mister ca să te poţi suporta cu cineva. Cred că multe căsătorii eşuează din plictiseală. Nimeni nu e perfect. Cu siguranţă că până şi o prinţesă ajunge să facă lucruri care te enervează. Când auzi toate gândurile cuiva, e imposibil să nu te irite la un moment dat ceva. Nu poţi să-l cunoşti total şi să-l suporţi cu dragă inimă. Ajungi să capitulezi în lupta cu tine, încercarea iniţială de a-ţi idealiza iubitul eşuează inevitabil . Ajungi să-ţi zici „hai să ne tolerăm reciproc, ce dracu’, oameni suntem, ca două cioturi prin lume nu putem umbla, aşa că mai bine împreună, de spaima singurătăţii, a neîmplinirii, a neîmplinirii, a neîmplinirii…”

E atât de frumos la început, nu? În faza de îndrăgostire. El e minunat şi foarte posibil chiar perfect. Şi apoi afli că e stripper sau blond vopsit brunet sau virgin sau că a făcut puşcărie vreo doi anişori sau că e un pic însurat sau că, Doamne apără şi păzeşte, e PSD-ist.

E minunat de fapt la început. Pentru că îţi imaginezi ce vrei tu despre celălalt şi îţi imaginezi că e şi adevărat. Ne păcălim atât de bine. Şi tu alergi ca idiotul pe câmpii, cu braţele deschise să întâmpini noua „dragoste”. Mă amuză al dracului cuvântul ăsta. Nu cred în el. E o invenţie (au scris nişte băieţi despre asta, revin cu amănunte). Şi în timp ce alergi cu pletele în vânt azvârlindu-ţi picioarele într-o parte şi-n alta, eventual cu limbuţa scoasă ca un căţeluş, plin de speranţă şi sigur că e aşa cum îţi imaginezi, te loveşti de realitate ca de un perete de sticlă, pe care, fiind de sticlă, normal că nu l-ai întrezărit (cu atât mai puţin prevăzut) şi cazi lat. Ca un idiot.

Am citit Rubrica de patetisme cu Ana Gabana                                                                         
Cred că mai degrabă ar fi „Nu mă lăsa niciodată să-mi dau seama că nu eşti perfect. Mai ţine şi pentru tine. Nu trebuie să ştiu tot. Nu vreau să ştiu tot. Hai să ne respectăm reciproc spaţiul intim, că e plină lumea de cupluri care se chinuie să fie androgini.”

Anunțuri

30 comentarii

  1. acelasi plictisitor Giant said,

    Momentan nu ma gandesc la casnicie, dar oare imi doresc prea mult daca vreau sa gasesc pe cineva care sa imi placa in asa masura incat sa-i ignor orice defect???

    Te rog… nu-mi spulbera sperantele… (macar pt ca nu te mai sacai pe mess…)

  2. bornedbored said,

    Cat crezi ca te tine pustiule? Te indragostesti si, evident, ea e perfecta. Crede-ma, chiar este. Dupa un timp, mai lung sau mai scurt te trezesti si realizezi ca nu e chiar asa. Uneori e fix pe dos. De cele mai multe ori supravietuiesti. Uneori ai noroc si observi ca printesa e cel putin comestibila. Intrebarea este, cat te tine?

  3. bornedbored said,

    Damn! Am scris on-topic. 😉

  4. Giant said,

    Vorbesti din proprie experienta?!

    Oricum, nu ai inteles… NU vreau sa mi se para perfecta, vreau sa ii accept orice defect…

  5. bornedbored said,

    Pe tine oricum nu te intelege nimeni Gigantel. Drept urmare nici eu. Imi poti ignora acest mic defect? (Tine cont ca am fost baiat cuminte in comentariul trecut. :-D)

  6. cheshire cat said,

    Daca e striper, s-ar putea sa fie valabil, din ce in ce mai ciudat (things just get curiouser and curiouser, ar spune unii), se pare ca ai gusturi complet diferite fata de majoritatea semenelor tale….>:)

    ________________________________________________________________
    „Never waste jealousy on a real man: it is the imaginary man that supplants us all in the long run. „

  7. Pirahna said,

    Parerea mea e ca oamenii evolueaza, eu cel putin nu o sa ma opresc din procesul asta.
    Deci chiar daca va sti printr-o minune o femeie totul despre mine si ne vom casatori, voi continua sa dezvolt alte parti ale caracterului meu, parti noi pe care sper sa vrea sa le cunoasca.

    De plictisit de o persoana eu sincer nu as putea sa ma plictisesc.
    Nu prea am o problema cu rutina, nu am nimic impotriva sa stiu ce gandeste si ce va zice, imi place sa am dreptate.

    Şi în timp ce alergi cu pletele în vânt azvârlindu-ţi picioarele într-o parte şi-n alta, eventual cu limbuţa scoasă ca un căţeluş, plin de speranţă şi sigur că e aşa cum îţi imaginezi, te loveşti de realitate ca de un perete de sticlă, pe care, fiind de sticlă, normal că nu l-ai întrezărit (cu atât mai puţin prevăzut) şi cazi lat. Ca un idiot.

    Draga femeie, speranta moare ultima. Realitatea e relativa intotdeauna si depinde de perspectiva in care privesti. Neprevazutul face viata interesanta. Care e problema ta pana la urma ? (need a hug hun ?)
    Si o sa am grija sa ma rad in cap ca sa nu pot sa alerg cu pletele in vant.

  8. eloa said,

    Vai, am scris striper. Am corectat. Noroc cu blogul ăsta. Mai învăţ şi eu să scriu. În română, în engleză…Mulţumiri veşnice, cheshire cat.

  9. eloa said,

    @Giant: nu trebuie să fii atât de disperat încât să fii dispus să tolerezi orice defect. Nimeni nu vrea un bărbat disperat.

  10. Giant said,

    Si eu am fost cuminte, dar nu sunt eu pustiul. Damn people, borned are dreptate, nimeni nu ma intelege… Eloa, de unde ai tras concluzia „disperarii”… ce vreau eu nu e nimeni… nimeni gasesti la orice colt de strada, eu vreau ceva special… vreau sa-mi traiesc viata ca in cel mai frumos film de amour, iar micile defecte aduc gustul necesar…

    Faza nasoala e ca visez cateva minute si apoi ma trezesc la realitatea rece a vietii… probabil nu voi avea niciodata asa ceva… dar asta nu ma impiedica sa visez…

  11. Giant said,

    Si cum ramane cu un titlu de genul: „pentru ca nu cunosc secretul unei casnicii fericite…”?!

  12. Dan said,

    era suficient si „…secretul unei casnicii…” 🙂
    daca supravietuieste timpului atunci e si fericita (vorbesc de oameni normali aici)

  13. gramos said,

    imi cer scuze, m-am blocat la „Pentru că nu ai cum să-ţi placă TOT”; nu mai intalnisem de mult un anacolut 🙂

  14. eloa said,

    @gramos: vai, dragă androginule, cum să-ţi ceri scuze că sunt eu agramată? Mulţumesc din suflet. Te rog, nu ezita nici data viitoare. Îmi pare bine că ai găsit şi tu un motiv să comentezi. Mai lucrez la conţinut, observ că nu ţi-a atras atenţia. Când va fi scris corect, sper din suflet să reuşesc performanţa asta vreodată, poate îmi spui câte ceva şi despre ideea postului, ok? Pupici.

  15. vanghelie marean said,

    gramos, am remarcat-o si eu pe aia, dar mam luat cu munca l-a almanahele ashtia si nam m-ai apucat s-a skriu.

    eloa, sunt PSD-ist , ai fro’ problema?

    ¿Crees en el amor a primera vista, o vuelvo a pasar?

  16. Sir Alex Ice said,

    Dragostea e doar un dezechilibru chimic, manifestat prin imbatarea cu apa rece ca persoana cealalta (preferabil de sex opus) chiar merita sa dai doi bani pe curvistina sau porcul care e.
    Poate mai sunt unii si unele care cred in dragoste. Niste naivi! Singura chestie in care poti sa crezi este egoismul fiintelor umane, urmarirea interesului imediat.
    Si cum se explica relatiile de succes, casniciile fericite si familiile care dureaza? Unele exemplare ale speciei umane invata sa fie de un egoism iluminat, adica sa se ia in considerare alegerile lor pe termen mai lung si sa aiba grija si de dorintele celeilalte parti. Dar in traducere asta inseamna doar ca aleg sa exploateze pe termen lung, in loc sa traga un tun de-o noapte sau cateva saptamani.
    Ce vreti, fiintele umane si comode pe deasupra.

  17. gigelosaurus said,

    stilul tau incepe sa devina „comestibil” ,…. bleah, mai bine ma duc sa citesc „hotnews” & shit, sau tampeniile lui visurat

  18. Brouhaha said,

    Hei, WTF?!! Unde-s acidul, veninul, ura ta fata de barbati si a comentatorilor fata de tine & alti comentatori…?

    Gim’me blood and gore…

  19. curtezana said,

    este adevarat, in cele mai multe casnicii intervine rutina.si nu doar in casnicii ci si in relatiile de lunga durata care la un moment dat ajung in faza de conlocuire.asa afli toate hachitele celuilalt.de exemplu iti dai seama ca sforaie prea tare si, desi acest lucru nu te-a deranjat 7 ani de cate ori ati ramas la el sau la tine, dintr-o data devine apasator si un defect de nesuportat.de asta in cele mai multe cazuri se recurge la amante/amanti.
    femeile sunt in aceeasi masura dispuse sa insele ca si barbatii.aici nu exista categorie de sfinti.si cei mai multi insala din cauza rutinei.sa nu ne amagim.cand s-a terminat, s-a terminat, indiferent de cat am tine cu dintii de relatia respectiva!

  20. colindatoru' said,

    totusi incep sa cred k este vb despre o campanie matrimoniala, ori n-ai bani sa-tzi iei cadou de Craciun ori n-ai unde sa-tzi petreci Rev-ul!?!?

  21. Sir Alex Ice said,

    La cati petitori are nu se pune problema in modul asta.

  22. umbluteleleu said,

    it hurts to chose to be naive. and you do know better. so why persist?

  23. Giant said,

    SAI, in mediul virtual are un singur losee… ăăă, pardon, peţitor…

  24. gORE said,

    Sau, dacă eşti la Litere, să-ţi spui: “Hai, mă, că nici eu nu sunt o prinţesă”.

    Si daca esti la Poli, esti Muma Padurii, iar daca esti la Romano-Americana la drept esti fata lui Verde Imparat, cea mai dorita de-a lungul a noua mari si noua tari ? In definitiv, dragostea e oarba. Nu tine cont de liste, tabele si alte tampenii.

    Şi în timp ce alergi cu pletele în vânt azvârlindu-ţi picioarele într-o parte şi-n alta, eventual cu limbuţa scoasă ca un căţeluş, plin de speranţă şi sigur că e aşa cum îţi imaginezi, te loveşti de realitate ca de un perete de sticlă, pe care, fiind de sticlă, normal că nu l-ai întrezărit (cu atât mai puţin prevăzut) şi cazi lat. Ca un idiot.

    Aici e partea cea mai tare. Si din pacate, adevarata. Si cel mai tare simti sutul in poponet cand zidul nu e de sticla (sau cel putin nu pentru tine) si tu tot alergi de bezmetic. Daca prostiile care te anima nu ar punea ratiunea la colt, macar ai avea inspiratia de a merge. Idiot deja esti.
    @SAI – frate, sa mor de nu te-a convertit fata asta 🙂 Asta sau ceva din postul 21

  25. Grebla said,

    Serios acum. Aveti sansa sa cititi aici niste insemnari scrise ca lumea, interesante si care dau si cer dreptul la replica. In cazul asta:

    1. Fiti la obiect, ce naiba, parca e canal de chat!
    2. Terminati cu engleza asta de balta, nu conteaza ca sunteti anonimi, oricum va faceti de ras.
    3. Daca tot vreti sa-i spuneti fetei ca e plictisitoare, ca o iubiti, ca sunteti singuri, trimite-ti-i un mail. Adresa o are pe blog. Nu imi mai bagati mie pa gad comentarii insipide si care inspira mila.

    Draga eloa, ce spui tu e bun si frumos, inspirat dintr-o realitate. Dar, evident, nu trebuie sa ma conformez sau sa fiu in totalitate de acord. Eu vreau de la un moment dat plictiseala. Vreau sa nu mai existe mister si vreau sa cunosc persoana pe dinafara. Evident, vreau sa ma cunoasca si ea la fel de bine. Nu am nevoie de secrete, mistere si fluturasi in stomac. Ai dreptate, e frumos la inceput, cand te indragostesti, dar sincer, nu e productiv sa fiu prea mult in starea aia.

    Pe de alta parte, da-o-n colo de treaba, candva vreau sa imbatranesc si eu langa cineva. Stiu, astea sunt ganduri pe termen lung, dar le prefer „fricii” ca oricand pot fi luat prin surprindere.

    E ca si cum ai primi un cadou: cadoul nu te surprinde, era clar ce primesti, dar te bucuri. Te bucuri ca ti-e facut cu drag, te bucuri ca e ceea ce iti doreai, te bucuri ca persoana care ti l-a facut te cunoaste destul de bine incat sa stie ce vrei. Si zambesti, esti fericit si multumit fara a fi surprins, doar pentru ca exista o persoana care sa te cunoasca atat de bine. Nu e cadoul, nu e surpriza, e persoana care te face sa zambesti.

  26. Sir Alex Ice said,

    Si ce, e nevoie de mai mult de unul?

  27. colindatoru' said,

    stii ceva? pe mine sa nu bazezi k sunt un betziv, unkeltuitor pe nimicuri, gambler etc. etc.
    dar cu toate acestea as avea o propunere in sensul k dak ai accepta sa te mariti cu mine, am lua un credit din banca, eu as pleca in strainatate (n-ai sti unde, te-as suna cand as ajunge) si tu ai ramane sa platesti ratele, ce zici? mie mi se pare destul de rezonabila treaba pt amandoi, eu am motiv sa ma insor si tu sa te mariti, nu? dak este iubire ce mai conteste sexul!?

  28. Eloa said,

    @Greblă: dragule, unii suntem mai aventurieri aşa…ne plictisim repede. De-aia zburdăm din floare-n floare.

    Teoria mea nu e că nu trebuie să ştii prea multe despre celălalt, ci că nu trebuie să ştii TOT, pentru că ai toate şansele să dai peste nişte treburi care să te deranjeze. Nimeni nu e perfect. Eu propuneam menţinerea unei distanţe rezonabile, de bun-simţ. Nu poţi să sufoci pe cineva cu dragostea, mai ales nu pe unul care nu e statornic aşa de fel. Pe mine mă înspăimântă ideea de căsătorie. Mi se pare cel mai plicitisitor lucru cu putinţă. Încercam să fiu rezonabilă, să mă gândesc la o soluţie. Dar dacă tu eşti mai statornic, casă de piatră şi plicitiseală minimă!

  29. morbo said,

    stau si ma intreb cand o sa scrii ceva indeajuns de interesant (nu ca n-ai scrie totusi interesant, lenea mea e mare)ca sa intru pe mess in vorba cu tine (daca nu cumva mi-ai dat ignore sau m-ai sters dupa(cheers marean!) lista pana acum)
    sau poate cand o sa am curajul
    cat despre perfectiune, it’s in the eye of the beholder
    daca ai un zid de care sa te lovesti ori te-ai aruncat cu capul inainte, intr-o perioada de deficit de minte, ori nu l-ai placut niciodata destul de mult si atunci nici nu trebuia sa te bagi de la inceput

  30. Sir Alex Ice said,

    Sa se casatoreasca, dar sa locuiasca separat, ca pe vremea cand s-au cunoscut si s-au indragostit.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: