Un sac de jucării

Decembrie 30, 2006 at 15:11 (În general)

Să recapitulăm: lumea se împarte în femei irezistibile(cele care nu sunt ale voastre) şi femei cicălitoare(restul). Ce e şi mai ciudat e că cele irezistibile devin brusc cicălitoare după ce le prindeţi cu un inel de deget.

Pe toţi ne plictisesc lucrurile cu care ne-am obişnuit, care sunt ale noastre, care ştim cum funcţionează, de ce se defectează şi cum le putem repara. Jucăriile altora sunt întotdeauna mai frumoase. Dar şi mai frumoase decât astea sunt jucăriile noi, pe care n-a pus nimeni mâna, care n-au distrat pe nimeni vreodată şi care dau primul spectacol pentru noi. Tuturora ne plac jucăriile noi şi adorăm toate ocaziile când le putem primi cadou. Unora ne place să ni le cumpărăm singuri, să le câştigăm. Jucăriile sunt fascinante la orice vârstă. Unii nu se mai satură de-atâta joacă. E ceva rău în asta? Imoral? Atâta timp cât nu răneşte pe nimeni…cât nimeni nu află că te-ai jucat cu jucăria lui…cât jucăria te uită imediat după utilizare…Jucăriile n-au suflet…jucăriile nu suferă…jucăriile râd tot timpul şi s-au obişnuit să te distreze fără să ceară nimic în schimb…jucăriile sunt fascinante…sunt uşoare…nu opun rezistenţă…le cumperi uşor…

Tuturora ne plac jucăriile, dar femeile nu sunt jucării.

Legătură permanentă 25 comentarii

La sfârşit de an, bărbaţii încheie socotelile

Decembrie 28, 2006 at 17:34 (În general)

A sosit vremea raportului sentimental masculin anual. Se adună reuşitele, se scad eşecurile, după cum urmează:

  • se rememorează cu grijă şi mare atenţie la detalii, preferabil cu voce tare, în centrul cercului de prieteni, toate aventurile de o noapte, poziţiile şi locaţiile precise; astea se adună;
  • se adună toate fotomodelele; 
  • se scad toate tocilarele;
  • se adună toate fanteziile pe care s-a milostivit careva să le îndeplinească;
  • se scad toate încercările eşuate, când erai atât de aproape, iar ea, în momentul crucial, a întors brusc căpşorul într-o parte, acoperindu-şi obrazul cu părul, a suspinat scurt şi a spus „nu pot”, după care şi-a adunat catrafusele şi a dispărut în noapte, lăsându-te cu o mare durere în suflet şi nu numai;
  • se numără soţiile păstrate şi amantele câştigate;
  • se adună femeile decepţionate;
  • se scad toate ţepele primite (adică investiţiile neprofitabile, picioarele care au refuzat să se deschidă la „Sesam”-ul pe care îl reprezintă MasterCard în zilele noastre);
  • se verifică dacă deasupra inelarului planează ameninţarea vreunei verighete, semn că o viperă mică a descoperit cât de importantă e cartea ta de credit;
  • se verifică dacă de Crăciun ai fost singur şi nefericit (vă rog bifaţi aici, ca să crăp de fericire);
  • se telefonează scurt tipei care a promis că merge cu tine la petrecerea de Revelion (dacă se răzgândeşte brusc, chiar pe 31 după-masă, se bifează aici, ca să crăp de fericire);
  • se verifică scurt, în memorie, de câte ori crezi că te-a înşelat anul ăsta – se scade câte un punct pentru fiecare dată (dacă până şi tu ţi-ai dat seama, cu siguranţă a fost adevărat);
  • se scad două puncte pentru fiecare dată în care crezi că te-a înşelat cu un prieten al tău;
  • se adună toate prietenele ei cu care ţi-ai tras-o;
  • se verifică dacă noţiunea de dragoste nu e cumva o prostie;
  • se confirmă că sexul e sex şi atunci a înşela nu mai înseamnă nimic şi ar trebui scos din vocabular…

….şi apoi se strânge în braţe ce ţi-a mai rămas la sfârşitul socotelilor, în faţa bradului împodobit.

And everybody’s so fucking happy it makes me sick.
PS: and a Happy New Year!

Legătură permanentă 28 comentarii

Pentru că te ajută cu forţa

Decembrie 26, 2006 at 23:16 (În general)

NU AM NEVOIE DE NIMIC DE LA TINE. DE NIMIC. Nu mă ajuta, nu-mi spune cum se face, nu fi amabil, nu-mi dezvălui miracolele php-ului, nu mă învăţa nimic, nu-mi spune unde găsesc, MĂ DESCURC ŞI SINGURĂ. Când spun NU, asta vreau să-ţi transmit: NU. NU FI drăguţ, nu-mi spune, nu te oferi, nu insista, NU, NU, NU, NU, NU, NU, NU. N-o să recunoşti niciodată, spui că n-ai ce face, că oricum te plictiseşti, dar mă ajuţi pentru că vrei ceva.

Nici un bărbat nu te ajută dezinteresat. Întotdeauna se aşteaptă la ceva în schimb. Dacă ceva-ul nu e pe măsura aşteptărilor, o să sufere ca un copil dus de nas şi-o să te acuze că ai profitat de inteligenţa lui infinită. DAR ŢI-AM ZIS CĂ NU. De-asta urăsc eu bărbaţii. Nu sunt în stare să spună clar ce vor, se prefac cu succes că „suntem amici” şi apoi, când prietenia nu evoluează într-o relaţie amoroasă, fac pe victimele şi ne acuză să suntem profitoare. Şi toate astea pentru că sunt incapabili să accepte un refuz.

NO MEANS NO.

Legătură permanentă 72 comentarii

Pentru că sunt singuri şi nefericiţi

Decembrie 24, 2006 at 4:13 (Uneori)

It’s that time of the year… when no one should be lonely.

Oamenii singuri sunt urâţi, jalnici şi demni de milă, dar mai ales urâţi. Nu-i vrea nimeni. Şi ei sunt deosebit de buni. Sunt pâinea lui Dumnezeu sau buni ca pâinea caldă, ceva cu pâine oricum, sunt atât de generoşi, de simpatici şi de amabili! Şi zâmbesc tot timpul! Încearcă să fie spirituali şi să nu contrazică pe nimeni. Reuşesc să-şi schimbe fulgerător opiniile, imediat ce simt riscul unei ciocniri cu ale altcuiva. Împart complimente, le dezgroapă din cele mai nebănuite locuri sau le inventează la nevoie şi sunt atât de drăguţi încât îmi vine să vomit. Normal că sunt singuri.

Disperarea te face să-ţi ştergi personalitatea şi să devii steward/stewardesă (am scris bine, mă?) la bordul acestui avion numit Dorinţă. Te manifeşti dispus să accepţi orice, să înveţi să trăieşti cu metehnele şi mofturile celor mai insensibili oameni, simţi că ăsta e preţul pe care trebuie să-l plăteşti ca să stea acolo cu tine, garanţie că nu eşti singur. 

Singurătatea intră mai adânc. Nu pleacă numai pentru că te plimbi cu cineva de mână. Singurătatea e în tine. Numai când îţi deschizi sufletul şi-i dai voie cuiva să intre, numai atunci reuşeşti să o zgorneşti. A, btw, trebuie să vrea să intre. Nu-ţi mai agita pancarta de bun venit în sala de aşteptare a aeroportului. Dacă nu vrea să intre, n-o să scapi de singurătate oricât de ospitalier l-ai pofti înăuntru pe celălalt. Şi nu mai fi atât de enervant de ospitalier. Mă scoţi dracului din minţi. De unde să ştiu dacă vreau să intru dacă nu-mi arăţi decât că eşti românul desăvârşit, adică ospitalier până în măduva oaselor? Fii mai american, fii tu însuţi. Relaxează-te. Lasă-mă să te cunosc.

Nu e suficient să vrei. Trebuie să vrem împreună.

PS: Merry Christmas to you too.

Legătură permanentă 30 comentarii

Singură de Crăciun

Decembrie 23, 2006 at 0:33 (Uneori)

Ar trebui să ne ţinem companie de sărbători doar pentru că suntem amândoi singuri?

Legătură permanentă 23 comentarii

De ce nu trebuie să accepţi să fii amantă

Decembrie 21, 2006 at 23:46 (Push, darling, push!)

Pentru că el acum e cu ea. Pentru că nu-i pasă de mine. Pentru că eu sunt singură acum. Pentru că oamenii merg la cumpărături de Crăciun câte doi. Pentru că merg în vizite la părinţi. Pentru că dau petreceri de Crăciun cu prieteni. Pentru că ascultă colinde şi beau vin fiert în aşteptarea Crăciunului. Pentru că ea îi găteşte minuni. Pentru că el se amuză din fotoliu, privind-o cum se apropie într-un nor de miresme îmbietoare, reuşind să pară sexy în spatele unui şorţ, cu o farfurie de prăjiturele şi cu cel mai frumos zâmbet pe care l-a văzut el vreodată. Pentru că o trage de mână şi o ia în braţe. Pentru că o sărută fin. Pentru că o iubeşte ca-n prima zi. Pentru că o priveşte cum se îndepărtează tacticoasă spre bucătărie şi are fantezii cu şorţul ăla. Pentru că o respectă. Pentru că o iubeşte. Pentru că eu nu sunt ea. Pentru că eu sunt singură, aşteptând să treacă zilele astea nenorocite.

Anda, te salut!
Semnat:
o fană

Legătură permanentă 26 comentarii

Iarna asta…

Decembrie 20, 2006 at 21:47 (Despre Eloa)

Vreau să ne plimbăm prin ninsoare, vreau să ne pupăm pe străzi, vreau să înţeleg de ce-i spui „dragoste” şi nu „sex”, vreau să mă simt frumoasă, vreau să cred că eşti perfect, vreau să fii tandru, vreau să-mi spui tâmpenii şi să râd ca descreierata, vreau să nu-mi atragi atenţia jenat că se uită oamenii la noi, vreau să-ţi placă râsul meu, pentru că altul n-am, vreau să fii uşor timid, dar să nu uiţi că tu eşti băiatul dintre noi, vreau să nu mă iei peste picior când îmi dau cu părerea despre profesia ta, vreau să fii spontan, vreau să mă iei în serios, vreau să fim copii, vreau să nu ne gândim la viitor, vreau să nu fim atenţi să nu greşim, vreau să fim liberi. Împreună.

Legătură permanentă 34 comentarii

Secretul unei căsnicii reuşite

Decembrie 19, 2006 at 20:37 (În general)

Mai întâi, să trateze cineva etimologic cuvântul „căsnicie”. Eu sunt ocupată să-l scriu citeţ (da, e o glumă asta cu „citeţ” tehnoredactat).

Nu trebuie să existe nici un secret între noi” îi spune ea cu ochii plini de speranţă, indiferent de genul de film în care joacă.

De fapt, ce NU trebuie e să ajungi să ştii totul despre cineva. E atât de plictisitor când devine previzibil, când ştii ce-o să zică, în ce fel o să reacţioneze, până şi ce grimasă o să facă, dacă o să vrea sau nu, dacă o să accepte să meargă chiar dacă nu vrea, dacă o să-ţi ceară să faci şi tu ceva pentru el în schimb, dacă şi cât de tare o să-l enerveze ceva, cât o să reuşească să se abţină până explodează, dacă s-ar supăra sau nu dacă faci nu ştiu ce, dacă o să-i placă respectivul cadou sau doar o să se prefacă foarte bine…

E atât de plictisitor să ştii totul despre cineva. Pentru că nu are cum să-ţi placă TOT. E imposibil. Trebuie să faci un compromis cu tine, să te persuadezi să nu te mai scoată chiar în halul ăsta din sărite tabieturile lui, să te convingi că nu e chiar aşa grav că a fost în stare să facă nu ştiu ce în trecut, să treci peste, să faci un tabel comparativ cu defectele tale şi ale lui, să decizi dacă sunt comparabile coloanele ca lungime sau sunt definitiv incompatibile, apoi să găseşti criterii de clasificare a defectelor în funcţie de gravitate şi să creezi o întreagă bază de date, să calculezi indicele de reuşită a relaţiei. Sau, dacă eşti la Litere, să-ţi spui: „Hai, mă, că nici eu nu sunt o prinţesă”.

După cum discutam cu un puşti azi pe mess, trebuie să existe o urmă de mister ca să te poţi suporta cu cineva. Cred că multe căsătorii eşuează din plictiseală. Nimeni nu e perfect. Cu siguranţă că până şi o prinţesă ajunge să facă lucruri care te enervează. Când auzi toate gândurile cuiva, e imposibil să nu te irite la un moment dat ceva. Nu poţi să-l cunoşti total şi să-l suporţi cu dragă inimă. Ajungi să capitulezi în lupta cu tine, încercarea iniţială de a-ţi idealiza iubitul eşuează inevitabil . Ajungi să-ţi zici „hai să ne tolerăm reciproc, ce dracu’, oameni suntem, ca două cioturi prin lume nu putem umbla, aşa că mai bine împreună, de spaima singurătăţii, a neîmplinirii, a neîmplinirii, a neîmplinirii…”

E atât de frumos la început, nu? În faza de îndrăgostire. El e minunat şi foarte posibil chiar perfect. Şi apoi afli că e stripper sau blond vopsit brunet sau virgin sau că a făcut puşcărie vreo doi anişori sau că e un pic însurat sau că, Doamne apără şi păzeşte, e PSD-ist.

E minunat de fapt la început. Pentru că îţi imaginezi ce vrei tu despre celălalt şi îţi imaginezi că e şi adevărat. Ne păcălim atât de bine. Şi tu alergi ca idiotul pe câmpii, cu braţele deschise să întâmpini noua „dragoste”. Mă amuză al dracului cuvântul ăsta. Nu cred în el. E o invenţie (au scris nişte băieţi despre asta, revin cu amănunte). Şi în timp ce alergi cu pletele în vânt azvârlindu-ţi picioarele într-o parte şi-n alta, eventual cu limbuţa scoasă ca un căţeluş, plin de speranţă şi sigur că e aşa cum îţi imaginezi, te loveşti de realitate ca de un perete de sticlă, pe care, fiind de sticlă, normal că nu l-ai întrezărit (cu atât mai puţin prevăzut) şi cazi lat. Ca un idiot.

Am citit Rubrica de patetisme cu Ana Gabana                                                                         
Cred că mai degrabă ar fi „Nu mă lăsa niciodată să-mi dau seama că nu eşti perfect. Mai ţine şi pentru tine. Nu trebuie să ştiu tot. Nu vreau să ştiu tot. Hai să ne respectăm reciproc spaţiul intim, că e plină lumea de cupluri care se chinuie să fie androgini.”

Legătură permanentă 30 comentarii

Pentru că fac cadouri pentru sex

Decembrie 17, 2006 at 19:09 (În general)

Dacă aţi ajuns la faza cadouri „for no reason”, înseamnă că e timpul să faceţi sex. Cel puţin după calendarul lui.

The dating calendar
Pentru bărbaţi, etapele unei relaţii se stabilesc în funcţie de câţi bani au investit în ea.

  1. cafenea
  2. pub
  3. cinema
  4. restaurant
  5. cadouri for no reason – moment crucial, code red, dezbracă-te. ACUM.

Eu nu primesc cadouri. Îţi dai seama? Va trebui chiar să mă atingi înainte să mă dezbrac.

Din nou, femeile NU URĂSC SEXUL. Uite-o pe Anda, de exemplu, are şi tupeul să scrie despre asta.

E foarte simplu să convingi o femeie să facă sex cu tine (muritoarele de foame din ghetouri sunt excluse din discuţie, deci dacă vreţi să exemplificaţi cu toate fetiţele de cartier care v-au cheltuit banii în loc de preludiu, căraţi-vă pe alt blog).

Nu trebuie să-i cumperi nimic. Trebuie să o faci să vrea. Ştii când vrea o femeie să facă sex cu tine? Când ştie că o vrei pe EA, nu că vrei şi tu o femeie şi eşti dispus să urmezi pas cu pas lista de investiţii necesare. Bineînţeles că ar trebui să fie interesată de persoana ta înainte de toate. Faptul că acceptă diverse invitaţii la vreuna sau toate din locaţiile anterior menţionate nu e motiv suficient să crezi că e interesată de tine. Poate e doar plictisită. Femeilor le place să socializeze şi să vă cheltuie banii. E menirea lor în viaţă.

E uşor să plăteşti. Şi eu pot să fac asta. Mai greu e să mă faci să te doresc. Asta e o provocare.

Le donne costano. E nel migliore dei casi – soldi sau, mai pe româneşte, Pentru toate celelalte există MasterCard.

Legătură permanentă 91 comentarii

Pentru că nu mai am timp

Decembrie 16, 2006 at 17:29 (Despre Eloa)

Înnebunesc!

Tocmai m-a tăguit o fată drăguţă. De unde tiiimp? Treburi, şcoală, serviciu, dating, magazine, cadouri, serviciu again. Blog? Neah.

Uneori mă bucur atât de tare că sunt singură. Ar mai trebui să-mi fac timp şi pentru el peste toate astea. Aşa, zburdând din floare-n floare, totul e mult mai simplu. No strings attached.

La chestionar o să răspund dintr-o dată: când l-am primit, mă stresam că trebuie să termin de scris pentru facultate şi să mă zugrăvesc la timp ca să ies…

A, şi mor de foame. Adineauri am intrat. Sală, bibliotecă, vizite în Regie, cumpărături…

Şi mâine începe din nou aceeaşi distracţie.

This is my life. The name is Eloa, the girl who fell inlove with the Devil…

Legătură permanentă 22 comentarii

Next page »