Despre „me time”-ul ăla…

Noiembrie 29, 2006 at 23:25 (Autopsia unei obsesii)

De fapt, el n-avea nevoie de nici un me time. Voia să şi-o mai tragă o dată cu fosta… de care nici nu se despărţise.

Cum s-o fi simţind un bărbat care înşală?

Legătură permanentă 40 comentarii

Sunt toată un zâmbet

Noiembrie 29, 2006 at 11:16 (Despre Eloa)

Deci galanteria n-a murit.

Atenţie! Nu încercaţi asta singuri, acasă. Asiguraţi-vă întotdeauna că e o femeie în preajmă.

Legătură permanentă 13 comentarii

Nu pot trăi fără tine

Noiembrie 28, 2006 at 0:13 (Autopsia unei obsesii)

Hai, vino înapoi. Îmi pare rău. Nu mai fac. Mă duc la psiholog, îmi rezolv problemele, mă împac cu Ana Gabana, n-o mai sufoc, o mai las şi pe ea să respire, să mai spună câte-o vorbă, că ştiu că de ea îţi place oricum mai mult pentru că te lasă să faci ce vrei din ea, o să învăţ să gătesc, o să fiu mai ordonată, o să-ţi suport mofturile cu 10% mai mult, ceea ce e extrem de mult venind din partea mea, o să-ţi dau voie să ieşi mai des cu prietenii şi să te îmbeţi mai rău când suntem în lume împreună, n-o să te mai sun şi n-o să-ţi mai dau mesaje erotice când eşti la serviciu, n-o să-ţi mai scriu prostii pe mess, n-o să te mai întreb de unde vii la ora asta sau cu cine te duci la bere şi unde, n-o să te mai muşc de buza de sus, n-o să mai fiu o fetiţă răsfăţată, o să-mi reduc lista mofturilor obligatorii şi imposibil de nerespectat la 90%, n-o să mai ţip, n-o să mai fac mişto de tine în momentele cruciale, n-o să te mai umilesc dintr-o privire… cât despre alte departamente, nu cred că ai de ce să te plângi.

Vrei? Vii? Mă ierţi? Mă vrei…aşa, un pic?

Şi acum spune-mi: who the fuck needs you?

Legătură permanentă 34 comentarii

Cum se face trafic pe blog

Noiembrie 26, 2006 at 14:18 (Mişeilor)

Măi băieţi, văd că avem o problemă cu traficul de pe blogul meu. Problema e că vă roade. Rău.

Poate vreţi să vă împărtăşesc din experienţă, să aveţi şi voi trafic, pentru că ştiu că v-aţi făcut blog cu scopul de a întări structurile societăţii civile prin crearea unor comunităţi de cititori tineri şi activi social, care să pună umăr la umăr şi să ducă la bun sfârşit imposibila listă de obiective a candidatelor la Miss din toată lumea.

Bloggerii adevăraţi n-au nici o problemă cu faptul că sunt no.1 de 3 luni, deşi se mai bucură aşa când îi mai cedez locul pentru o zi luciei. Şi eu cred că ea ar trebui să fie no.1, dar e? Nu. Pentru că aveţi treburi mai importante de făcut, trebuie să citiţi blogul andei, nu cărţi. Bloggerii adevăraţi scriu din pasiune pentru scris, nu din speranţa de a face bani cu blogul vreodată. Sunt foarte multe bloguri adevărate şi sunt în top la wp şi e o plăcere să le citeşti, pentru că se vede că au fost scrise din plăcere. Oamenii ăştia n-au, domn’e, o problemă cu faptul că eu rămân no.1 fără să las comentarii aiurea peste tot în blogosferă şi fără să creez scandaluri gratuite, sperând că va urmări lumea meciul cu sufletul la gură.

Dar uneori, mai apar indivizi care vor trafic repede şi încearcă să ghicească o modalitate rapidă de a ocoli etapa asta neplăcută cu scrisul. Adică dacă îţi faci blog trebuie să scrii pe el? DA. TREBUIE SĂ SCRII şi să scrii bine.

Mai trebuie ceva. Să fii sincer. Cititorii de bloguri (pentru că suntem o categorie specială, ne desprindem din publicul larg) îşi dau seama când eşti fals, când scrii în silă, pentru că ţi-ai propus să scrii la câteva zile câte ceva pe blog şi transformi fiecare ocazie de a atrage atenţia publicului într-un post.

M-aţi acuzat că mint, că nu urăsc bărbaţii. Vă rog să (re)citiţi asta. Sunt mulţi cititori noi care mă iau de alienată mintal sau de enciclopedie. Cu ura mea pentru bărbaţi e mai complicat, trebuie să îţi iei o pauză şi să te gândeşti puţin la ce scriu eu aici, nu să citeşti titlul şi să laşi repede un comment, nu contează la ce post, în care să-mi spui cât de distrusă sunt. Cei care au timp să zăbovească un pic şi să se gândească la „ce dracu’ vrea să spună asta”, vor înţelege că sunt sinceră. Ştiu că e mai simplu să-ţi spui „minte pentru trafic” şi să treci mai departe, la bloguri mai simple sau mai deocheate, la poze frumoase şi mai ales la filmuleţe de pe youtube. În general, se gândesc că eu mint pentru trafic cei care ar face-o ei înşişi, dar nu ştiu cum, cei care nu se gândesc decât la ce să mai facă să atragă cititori pe blogul lor.

Pe mine nu m-a făcut celebră zoso, aşa cum a zis nihasa. Despre câte bloguri wp n-a scris zoso? Câte s-au menţinut în top 3 luni?  

Eu nu mi-am pus în gând să stăpânesc blogosfera. Nici nu ştiam foarte multe despre bloguri înainte să-l încep pe acesta. Eu aveam un blog cuminte, prin care încercam să menţin legătura cu prietenii mei, din ce în ce mai ocupaţi, care nu apucau decât să-mi povestească ce-au mai făcut, nu la ce s-au mai gândit când ne întâlneam. Acela era un blog despre nimic. Acesta e un blog despre ceva. Rămâne să-şi dea seama fiecare despre ce. Aveţi timp, curaj, neuroni – intraţi; nu vă pasă – vă doresc o viaţă frumoasă şi să n-ajungeţi niciodată să scrieţi aşa, dar nu mă mai atacaţi mişeleşte! Vreţi să ne batem în bloguri, că văd că la asta am ajuns, să ne batem onest. Asta înseamnă că fiecare scrie pe blogul lui şi la sfârşit vedem cine a scris mai bine, dar nu vă irosiţi timpul încercând să demonstraţi că eu trişez, pentru că în lumea asta blogosferică se poate demonstra oricând că cineva trişează. Se vede sursa, se urmăresc trackerele, arhivele, nu e nimic de natură mistică. Eu nu fac vrăji ca să am trafic pe blog. Eu scriu. Lăsaţi-mă în pace şi vedeţi-vă de scris.

Voi încercaţi şi cum a zis yanush. Sper să vă iasă. ROFL.

Legătură permanentă 60 comentarii

Te urăsc

Noiembrie 25, 2006 at 2:24 (Push, darling, push!)

O voce din off: Cel mai crunt blestem e să te întâlneşti cu furia unei femei rănite. E genul de întâlnire din care n-ai cum să ieşi viu.

Nu am nevoie de tine. Poţi să te însori liniştit. Puţin îmi pasă. Pur şi simplu te urăsc pentru că m-ai adus în starea aia în care să-mi dau voie să iubesc. Acum nu. Acum gata. S-a terminat. Erai ultima speranţă, ultima încercare, ultima şansă pe care o dădeam unui tip să-mi demonstreze că NU e aşa cum cred, că nu sunteţi toţi la fel. Dar sunteţi. TOŢI. S-a dus. Nu mai cred în bărbaţi. Înainte mai aveam umbra unui dubiu, dar acum sunt convinsă că sunteţi incapabili să iubiţi altceva decât propriul eu.

Mă amuză băieţeii care se vaită că au suferit din dragoste şi că nenorocita dracului ce a îndrăznit să le facă. V-a rănit orgoliul, mă, nu sentimentele. Voi nu suferiţi din dragoste, voi suferiţi din mândrie. Nenorocita, pe care, personal, o ador, indiferent cine ar fi ea, v-a umilit, v-a pus coarne, v-a acceptat cadourile şi a rămas în continuare cu picioarele încrucişate, a profitat de buzunarul dvs., dar s-a culcat cu altul, curva.

Vă salut, domnilor. Aşteptaţi-vă la tot ce poate fi mai rău. O să vă iau oricum prin surprindere.

Legătură permanentă 65 comentarii

De ce aş ieşi cu nihasa?

Noiembrie 21, 2006 at 18:29 (În general)

  1. (Doar) pentru că vrea să ne cunoaştem.
  2. Pentru că e păpuşel.
  3. Pentru că mi-a zis „hai”.
  4. Pentru că e perseverent şi pentru că nu se mai plictiseşte de invitat la diverse cafele (care, mai nou, sunt beri, ca să pară dezinteresat).
  5. Pentru că oricum n-am nimic de pierdut.
  6. Pentru că n-o să mă plictisesc chiar până peste cap.
  7. Pentru că e blogger.
  8. Pentru că e cel mai păpuşel blogger din câţi am văzut (dacă mai erau şi alţii, îşi puneau pozele pe blog, right?)
  9. Pentru că nu înţelege conceptul de „păpuşel”, ceea ce e bine, pentru că n-o să mă simt prost că i-am spus că e.
  10. Pentru că eu chiar n-am ce face mâine seară.
  11. Pentru că e…amuzant/interesant/smth(asta numai cine îl cunoaşte ar putea să-mi spună; chiar, cum e nihasa?).
  12. Pentru că…

Legătură permanentă 141 comentarii

Să scriu o carte?

Noiembrie 21, 2006 at 0:59 (Uneori)

Mm..

Legătură permanentă 57 comentarii

răutăcioşi mici.

Noiembrie 19, 2006 at 22:46 (Răspunsuri fanilor mei)

Mă distraţi al dracului de tare când nu pricepeţi nimic, dar vă deşertaţi răutăţile la mine-n blog. Mă încântă pur şi simplu.

Acum citiţi aici un post scris în paralel cu anteriorul, semnat de Ana.

Legătură permanentă 20 comentarii

Însoară-te cu mine!

Noiembrie 18, 2006 at 3:09 (Cereri în căsătorie)

Mor în chinuri dacă nu. Trebuie să te însori cu mine ca să fiu o femeie împlinită. Umblu ca un ciot prin univers, deposedată de umanitate, sunt un stârv fugărit de o cioară clonţoasă (ca toate ciorile de altfel, dar dacă ziceam „neagră” era cam prea de tot).

În fiecare seară îmi târăsc bocancii singură (nu că aş vrea să mi-i care cineva, dar poate că ar fi drăguţ să şi-i mai care cineva pe-ai lui pe lângă mine) spre apartamentul meu pustiu, în care nu mă aşteaptă nimeni, nici măcar o pisică bătrână şi chioară (dacă tot nu vrea să-şi târască bocancii pe lângă ai mei, ar putea măcar să mă aştepte acasă sau să vină mai târziu sau ceva, dar nu vrea).

Sunt blocată într-un film despre o femeie arogantă şi singură, pe care, din frica de a nu o putea stăpâni, nu îndrăzneşte să o vrea nimeni. Îmi duc viaţa exact ca în pasajul acela care se repetă în toate episoadele din Ally McBeal, când ea se întoarce singură acasă, iar Vonda Shepard cântă pe fundal ceva cu „sunt singură şi disperată, dar zâmbesc ca tâmpita pe stradă, sperând că pe undeva şi tu mă cauţi şi nu aştepţi ca boul să mă întâlneşti din greşeală, pentru că oricum n-ai avea tupeul să-mi ceri numărul de telefon, aşa că mai bine caută-mă, ca să ştii ce vrei de la mine când mă găseeeşti”. 

Împlineşte-mă dracului! Ia-mă de soţie!

Legătură permanentă 36 comentarii

Pentru că vor să ştie totul dinainte

Noiembrie 17, 2006 at 1:18 (În general)

Alo, ovarele sunt la mine! Nu-ţi mai face atâtea probleme.

Ăştia au impresia că noi avem o hartă bine stabilită cu traseul până la altar şi că fiecare moment nenorocit din relaţia noastră e calculat cu atenţie, ca să dea rezultatul scontat şi să se treacă la următoarea structură decizională exact prin ramura care trebuie, ca să iasă FIX cum am început noi să plănuim din momentul în care am devenit capabile să ne imaginăm în rochie de mireasă. Noi avem toate răspunsurile la toate întrebările, ba chiar şi la întrebările pe care ei n-au apucat încă să le formuleze.

Prima înâlnire
Şi unde mergem? Şi ce facem? Şi cu ce te îmbraci? Şi cât stăm? Şi ce bem? Şi despre ce o să vorbim? Şi dacă o să intervină o tăcere mai lungă de 48 de secunde, primesc cartonaş galben, nu?

Primul sărut
Unde trebuie să fie? Când trebuie să fie? Cât trebuie să dureze? Indiferent cum o fi, trebuie să ţin minte toate astea nu?

Prima dată
Şi pe-asta trebuie s-o ţin minte, nu? Ştii că o să dau un comunicat de presă imediat după, nu? O să te superi rău când o să-ţi arunce priviri galeşe prietenii mei? Ştii că nu contează dacă-ţi place ţie, ci dacă îmi place mie, nu?

Prima aniversare
O relaţie serioasă se aniversează, da, clar. Şi trebuie să-ţi iau flori. Trandafiri roşii neapărat. Şi eventual un cadou, ca să ştii că te iubesc. Nu prea scump, că apoi crezi că te înşel. Nu trebuie să uit, nu trebuie să uit, orice aş face, nu trebuie să uit. Am uitat deja. Ce trebuia să ţin minte?

Nunta
Here comes the briiide, all fat and whiiite ta-da-da-dam-ta-da-da-da-da-daaaam. Aha! Deci aici voiai să mă aduci, vrăjitoareo!

Ţi-a trecut vreodată prin cap că s-ar putea ca pur şi simplu să te iubesc?

Legătură permanentă 22 comentarii

Next page »