You’re so lame

Septembrie 30, 2006 at 4:09 (Autopsia unei obsesii)

Let me sing a little somethin’.
– O adaptare după „You’re so vain” –

Yoou’re so lame, You probably think this blog is about You

You’re so LAME, I bet You think this blog is about You,

don’t You, don’t You, don’t You?

Anunțuri

Legătură permanentă 17 comentarii

Cum a început totul

Septembrie 29, 2006 at 13:38 (Autopsia unei obsesii)

El se uită cam de mult în ochii ei.

– Eşti frumoasă. Şi n-o spun pentru că aşa trebuie…Îmi plac sprâncenele tale.
Trece cu degetul peste una din ele.
– Îmi place nasul tău.
Îi desenează conturul cu degetul. O pauză scurtă. Privirea coboară.
– Îmi place buza de jos.
Se apleacă şi o muşcă uşor. Încheie cu un sărut scurt. Apoi se retrage. Ceva de pe chipul ei îl împinge să revină repede:
– Şi asta.
O sărută şi pe cealaltă. Ea zâmbeşte.
– Şi-mi place cum faci gropiţa asta aici când râzi.
Pune degetul pe ea şi o pupă ca un copil de grădiniţă, cu toata candoarea şi extazul de care e capabil numai un băieţel de 3 anişori. Un extaz care te înnebuneşte.

 A word of advice: don’t tell her she’s beautiful unless you mean it.

Legătură permanentă 25 comentarii

The most boring blog ever

Septembrie 27, 2006 at 21:32 (Cereri în căsătorie)

28 september 2006

To do list:

  • Approve all comments
  • Look for inspiration
  • Check if there’s still hope
  • Delete blog
  • Commit suicide

Goodbye, fellow bloggers. It has been fun. 

Legătură permanentă 19 comentarii

Pentru că vor să-şi rupă gâtul pe stradă

Septembrie 27, 2006 at 1:37 (În general)

În fiecare bărbat stă ascuns un specialist în marketing. Asta pentru că el prospectează piaţa în mod continuu. Piaţa e plină de „bunăciuni”. O „bunăciune” este, prin definiţie ALTĂ femeie decât a lui.  

Unul din misterele încă neelucidate ale omenirii (pe lângă: „De ce nu există nici un bărbat fidel pe faţa Pământului?”) este ce anume îl poate împinge pe marketer să facă acest gest nesăbuit: să se sinucidă prin frângerea gâtului pe stradă?  

Fişă de analiză a tentativei de suicid
Locaţia: trotuar
Accesorii: o femeie de mână/mijloc/gât
Decor: bunăciuni care mişună cu neruşinare de jur-împrejur
Fenomen:
În momentul în care bărbatul este pe stradă cu femeia lui, se produce un fenomen ciudat. Ceva îl înspăimântă. Sentimentul devine insuportabil, marketerul ar vrea să-şi ia câmpii, dar fiind bărbat, rezistă eroic spaimei şi recurge la un gest simbolic: îşi refugiază privirea printre primii craci/sâni pe care îi vede şi care nici măcar nu trebuie să fie dezgoliţi. Bunăciunea nici nu trebuie să fie neapărat dressed to impress. Trebuie doar să treacă pe-acolo. Un lucru este sigur: în nici un caz el nu şi-o imaginează dezbrăcată, ca să nu mai vorbim că nici prin gând nu-i trece cum ar fi să i-o tragă. Nuuu. Nu este vorba de asta. El se gândeşte numai la cât de fericit este cu femeia lui. Ba chiar se gândeşte la ce s-o fi gândind ea în momentul acela.  
Explicaţia fenomenului:
Brusc, îl izbeşte! În mintea ei se dă o petrecere de nuntă. Dă zoom o dată, de două ori, de 5 şi vede: el e mirele. După ce invitaţii pleacă şi peste tot zac resturi, începe declinul. El se vede în scurt timp transformat în mobilă de dormitor sau chiar redus la stadiul de obiect de noptieră, părerile şi ideile lui dintr-o dată nu mai contează, ei nu-i mai pasă de sentimentele lui; de câte ori deschide gura, ea se uită prin el şi spune „da, dragă, ai dreptate”, iar cel mai îngrozitor lucru dintre toate e că ea are pentru el o husă specială pe care i-o pune ziua pe cap, înainte să-l scoată din casă. Şi atunci, plimbările devin bunăciuni-less. Iar o astfel de plimbare e crimă curată. Aşa că de-asta îşi refugiază el privirea înspăimântat printre cracii sau sânii lor: ca să le vadă pentru ultima dată, să-şi ia adio şi să se împiedice dracului de ceva, să-şi rupă gâtul şi să moară, că o viaţă de mobilă chiar nu merită trăită. 

Legătură permanentă 31 comentarii

Dacă eu nu te-am mirosit niciodată…

Septembrie 25, 2006 at 17:21 (În general)

…de ce să te simţi ofensat când îţi spun că puţi?

Folosiţi creierul, nu-l lăsaţi liniştit, mama lui de moluscă.

Legătură permanentă 25 comentarii

Pentru că nu au chef azi

Septembrie 24, 2006 at 18:31 (Uneori)

Dedicaţie: lui Tudor. 

Să te pună dracu' să-i spui unui bărbat "Azi n-am chef de tine"! I se va umfla o venă-n gât, sângele va clocoti în ea mai, mai s-o spargă şi i se va urca direct la cap. Va reconsidera, inevitabil, întreaga relaţie. Adică CINE eşti tu să zici că azi nu? Cine te crezi, dragă, ce e cu fiţele-astea/ai harfe-n cap(replica depinde de locul de provenienţă al participanţilor la discuţie, dar să nu intrăm în discuţii despre idiolect)? Adică UNDE vrei să te duci, CE vrei să faci, ţi-ai găsit pe altul, nu? El ce-are, dragă, ce-are? Nu e destul de frumos? Ce-oi vrea, să se ducă la cosmetică, să facă împachetări cu nămol, să-şi smulgă părul de pe picioare cu dinţii? (Ea, în propriul gând: Mmm. Interesant. Îi e lene să-şi radă barba o dată pe săptămână şi acum îmi scoate ochii că vreau să-l fac ubersexual, când n-am făcut nici cea mai mică aluzie în direcţia asta.)

În schimb, el are dreptul rezervat de la natură să NU AIBĂ CHEF AZI. Azi nu. "Du-te şi fă orice-ţi trece prin cap ca să-ţi treacă supărarea că nu te vreau azi: toarnă-ţi o găleată cu vopsea în cap, ia o bidinea şi zugrăveşte-te pe faţă ca pentru Carnavalul de la Venezia, încearcă apoi să te cureţi cu propriile lacrimi, că ştiu că-ţi place să boceşti şi pune-ţi un film siropos ca să ai şi tu un pretext, toarnă-ţi ceară încinsă pe picioare şi smulge-ţi şi pielea de pe ele, zbate-te, urlă, dă jos varul de pe pereţi cu unghiile, îneacă-te într-o cadă cu spumă şi ai grijă să-ţi pui şi sărurile alea nenorocite de care pari a fi dependentă, omoară-te, dar ai grijă să-mi spui în cel mai mic detaliu care este locaţia precisă şi timing-ul tentativei de suicid, ca să ştiu că nu mă înşeli, că mi-ai fost fidelă până în ultima clipă(dar despre spaima bărbaţilor de a fi înşelaţi în alt post).

Aşa crede el. Că o să vrei să te sinucizi dacă-ţi spune că are nevoie de puţin timp cu amanta lui preferată, cea supraponderală, cea mai dezgustătoare şi mai plină de ea dintre toate: EGO. O să compun un cântec, care o să intre în istorie şi care va fi preferatul tuturor femeilor din România, aşa cum "Nu am chef azi" e al bărbaţilor: Just me and my BIG EGO. Because there’s nothing I love more. Şi pentru că EGO asta se crede foarte deşteaptă şi e de părere că un bărbat fără-femeie-când-are-el-chef e jalnic, o să adauge într-un final "vreau să vii joi".

Here’s a crazy thought: ce-ar fi DACĂ ea nu s-ar isteriza auzind că ai nevoie de me time şi DACĂ ea NU ar fi cuprinsă brusc de dorinţa de a se arunca în cadă cu foehnul aflat încă în funcţiune?

Epilog
Vama Veche a rămas doar Vamă. Tudor Chirilă, la Apropo TV: Ar trebui să-mi notez pe undeva de ce m-am certat cu ei. Eu uit repede de ce mă cert cu cineva. Aşa e şi în relaţia cu femeile: ştiu că trebuia să fiu supărat, dar nu mai ştiu de ce. Femeile au o teorie: în cuplul merge rău din cuza ta. Şi eu uit ce a putut să facă ea să mă supere.

Legătură permanentă 23 comentarii

Welcome to THE GAME!

Septembrie 22, 2006 at 3:33 (Welcome to THE GAME!)

Bine aţi venit!(sună ca la nuntă, nu? Btw, nu m-a cerut nimeni până acum)

Înainte de toate, să ne asigurăm că ne-am fixat cu toţii centurile de siguranţă.

Acest blog:

  • NU este o enciclopedie 
  • NU este un manual de anatomie
  • NU este un truc de marketing
  • Nu este un curs intensiv de retorică
  • NU este o sesiune de dezbateri ştiinţifice
  • NU este un concurs de cultură generală
  • Nu este un îndemn din suflet, ca de exemplu: „Să-nvăţăm(măcar) un cuvânt pe zi cu Eloa!”
  • NU este un blog despre cât sunt eu de frumoasă şi de deşteaptă
  • NU este o încercare disperată de a înţepa cu un bold ZosoSfera, spre a o audia cum face „fâs” şi spre a o înlocui cu o AnaGabanoSferă de cristal
  • NU este o poiană virtuală în care să vă iau pe rând la mişto dacă nu aveţi studii superioare (deşi nu promit că mă voi abţine întotdeauna)
  • NU este lucrarea mea de diplomă
  • NU este un studiu improvizat de sociologie

La capătul jocului se află THE BIG GATE – acolo veţi găsi răspunsul întrebării care vă macină sau… măcar vă gâdilă(eh, ştiu că vă macină, lăsaţi): „De ce urâm bărbaţii?„.

Indicii despre obiectivul blogului şi despre originile lui vor veni pe parcurs. Numeroase indicii există deja în posturi şi în comentariile mele lăsate all over(aveţi blogurile pe care s-a mai tratat problema în pagina „Alţi bloggeri despre mine”). M-a acuzat cineva că mă gândesc mult înainte să postez ceva sau să las un comment. Asta pentru că mă străduiesc să rămân fidelă viziunii iniţiale în fiecare cuvânt, spre a nu induce asistenţa în eroare. De asemenea, în momentul în care nu aveţi idei despre un post, o să aduc un comentariu explicativ, cum tocmai am făcut la „Azi n-am chef de voi”.

Succes!

Legătură permanentă 36 comentarii

Am avut un VisUrât

Septembrie 20, 2006 at 17:02 (Răspunsuri fanilor mei)

Aceasta nu este o încercare de a mai aprinde câte un opaiţ  pe-acolo pe unde zace întunericul. Acesta este un pretext pentru a-i ajuta pe cei prinşi în capcane să iasă din ele.

Înspăimântătorule coşmar al existenţei mele de natură blogosferică,

Mulţumesc pentru linkurile cu poze şi texte pe care mi le-ai dedicat înainte de a atinge punctul de fierbere. Observ că duminică seara ai dat pe foc. Apreciez că tu măcar ai parcurs posturile mele înainte de a începe să lansezi opinii în blogosferă.

M-a impresionat avântul cu care încerci să-mi demontezi fiecare afirmaţie.

De exemplu, mă anunţi mândru că tu nu puţi, că mai ai prieteni care nici ei. Până la sfârşitul paragrafului ajungi să-mi explici cum e cu transpiraţia, că poate eu n-am auzit, şi te scuzi că nu mănânci petale de trandafir.

„Pentru ca put”
Eu cred ca put.

„Pentru ca mint”.
Noi mintim.

„Pentru ca nu stiu sa`si ceara scuze”
Intr`adevar, barbatii nu stiu sa`si ceara scuze

„Pentru ca nu sunt in stare sa castige un concurs”
macar au inspiratia de a da un search pe google… Si vor vedea la ce se referea Alfred de Vigny…

Uite că s-au chinuit şi tot n-au găsit, pentru că nu e în primele pagini de rezultate. Am văzut că s-au mai deranjat şi pe alte bloguri, dar n-au găsit decât poezioare cu titlul „Eloa” scrise de români. Cât despre calitatea cititorilor mei, te asigur că sunt vreo câţiva chiar au citit poemul şi au făcut aluzii la identitatea lui Eloa, pe care le-am apreciat şi subliniat în comentarii.

„Pentru ca sunt incapabili sa discute civilizat”
Iar gresesti. Din cate recitesc, se pare ca sunt destul de capabil sa discut civilizat. Daca vrei sa te convingi, intra la o discutie cu mine.

Până la sfârşit ajungi să omologhezi termenul „nefe”, care nu ştiu dacă are ce căuta într-o „discuţie civilizată”. Nu asta ar fi problema, ci faptul că în momentul în care nu ai contraargumente, te lansezi în aprecieri(şi încerc să fiu elegantă aici) despre viaţa particulară a oponentului. Asta înseamnă „atac la persoană”. Nu vreau să sugerez că menirea blogurilor este găzduirea unor sesiuni de dezbateri, dar regulile de bază mi se pare că se cer respectate, măcar din bun-simţ. O dezbatere presupune a discuta idei. Argumentele se vor referi strict la ideea propusă spre dezbatere. Viaţa particulară, defectele şi păcatele participanţilor la discuţie nu se încadrează la categoria „contraargumente”. De obicei, cel care riscă să câştige primeşte atacuri din acestea. 

„Pentru ca n`au principii”
Mai Zana zorilor. Ileana Cosanzeano. Luceafar bland. Geea. Mama natura…Citeste un pic de istorie, si, vei remarca faptul ca, inafara de Jeanne D`arc si Ecaterina Teodoroiu, putine femei au mai aparut in cartile de istorie ca eroine jertfite pentru principiile lor…

Era vorba de altceva acolo. Mai citeşte. Oricum, recurgi din nou la „şi femeile la fel”. Acesta NU este un contraargument.

„Pentru ca le inchizi repede gura”
Nu le inchizi repede gura. Ci tac ei.

Un bărbat care mai are ceva pertinent de spus nu lasă femeia să aibă ultimul cuvânt. La început, când nu mai are argumente, începe să înjure(a se observa comentariile unor indivizi). Ajuns la capătul răbdării, îi trage femeii o mamă de bătaie, ca să tacă dracului o dată, cum ai regretat tu că nu mi s-a întâmplat şi mie. 

„Pentru ca incep sa nasca in timpul meciului de fotbal”
Uite ca eu nu nasc, nu ma manifest si nici nu stiu cand este vreun meci de fotbal. Asta inseamna ca nu sunt barbat? 

Aia era altceva. Cei care au auzit de tribul Nacirema ştiu despre ce vorbesc. Mai era treaba cu „la couvade” şi eventualele conexiuni care derivă de acolo, dar lasă asta. 

PS: Ma dezgusta persoanele care considera ca acea categorie in care se incadreaza e cea mai frumoasa si desteapta si considera net inferioare sau critica restul categoriilor de oameni (exceptie fac manelistii analfabeti, care dezgusta prin existenta restul categoriilor…). Bleah!

Aham. Deci aici e buba. Am văzut că publicul tău e revoltat în ultimă instanţă că mă cred deşteaptă(asta după ce au obosit să se joace de-a psihologii amatori). Cred că problema nu e că alţii sunt mai deştepţi ca tine, ci că tu te simţi inferior(nu mă adresez neapărat ţie, VisUrât, ci acelora care vor să priceapă). Întotdeauna o să existe cineva mai deştept ca tine. Soluţia pe care o văd la această problemă existenţială e să-ţi foloseşti energia pentru a te perfecţiona, în loc să o iroseşti încercând să-i pui piedică celui care ţi se pare că te depăşeşte.

PS: Observaţi, dragi bloggatari, cum am reuşit să discut cu VisUrât fără să proferez injurii sau să-i investighezi viaţa privată. Şi acum, hai să vorbim despre Nacirema. Vrea cineva? 

Legătură permanentă 76 comentarii

Comentariul săptămânii

Septembrie 19, 2006 at 15:11 (Comentariul săptămânii)

M-am gândit să public un top al comentatorilor. Sunt mai mulţi cei din categoria „E ceva putred în Danemarca”, deci nutresc speranţe să se prindă cineva care e faza cu blogul acesta.

Deocamdată, premiul „comentariul săptămânii” îi revine unui domn care, nu întâmplător, este şi nominalizat la categoria „Am întâlnit şi bloggeri deştepţi”:

mns said,September 15, 2006 at 23:47

Domnilor, cat bullshit pe aici, cand cineva se leaga de x sau y (blogeri populari), imediat sar respectivii si spun: e blogul meu, scriu ce vreau si cum vreau. Cand cineva relativ necunoscut scrie ceva ce nu poate fi inteles de x si y, toata lumea trebuie sa faca misto ca sa intre in gratiile lui x si y, ca sunt bloggeri cunoscuti si e bine sa pupi ochiul maro al respectivilor.

Legătură permanentă 25 comentarii

Azi n-am chef de voi

Septembrie 18, 2006 at 15:04 (Fără categorie)

Vedeţi că vă caută una. Vă explică ea de ce.

Legătură permanentă 24 comentarii

Next page »