Aşa, joacă-te cu mine.
Întărâtă-mă, ademeneşte-mă, vrăjeşte-mă, hipnotizează-mă, aruncă-mă şi-apoi trage-mă-napoi râzând, fă-mă să alerg spre tine şi apoi întoarce-mi spatele ca şi cum nu mi-ai fi făcut niciodată semn să vin, prinde-mă ca-ntr-un cârlig şi dirijează-mă încotro vrei, frământă-mi umerii şi dă-mi fiori, uită-te-n gol ca să mă ţii departe, aruncă-mi o privire la răstimpuri, zdrobeşte-mă de tine când mă aştept mai puţin şi lasă-mă fără suflare, apleacă-te peste mine pe o canapea fără să mă atingi şi inventează-mi ceva la ureche, studiază-mă-ndelung şi spune-mi ceva ce nu ştiu despre mine, dispari şi reproşează-mi că nu te-am căutat, trage repede linie şi convinge-te că nu îmi pasă, soarbe-mi fiecare zâmbet, smulge-mi fiecare suflare, stai departe când mă vezi nervoasă, priveşte-mă adânc, fii gata să mă prinzi când îmi dau drumul, absoarbe-mi fiecare trăire, prefă-te sfâşiat când îţi neg dreptul la privire, zvârcoleşte-te când sunt pe punctul de a mi te şterge din minte, răsari de nicăieri şi atinge-te de mine cald, mişcă-te uşor să nu mă sperii, tresari când îţi strâng mâna cu putere, fă-mă să cred în tine, fă-mă să te visez, fă-mă să scriu un blog despre tine şi-apoi…când singurul lucru de care mai am nevoie e siguranţa că mă vrei pe mine şi numai pe mine…
casargoz a zis,
aprilie 4, 2009 la 22:35
Întărâtă-mă, ademeneşte-mă, vrăjeşte-mă, hipnotizează-mă, aruncă-mă şi-apoi trage-mă-napoi râzând, fă-mă să alerg spre tine şi apoi întoarce-mi spatele ca şi cum nu mi-ai fi făcut niciodată semn să vin, prinde-mă ca-ntr-un cârlig şi dirijează-mă încotro vrei, frământă-mi creierul şi dă-mi fiori, uită-te-n gol ca să mă ţii departe, aruncă-mi o privire la răstimpuri, zdrobeşte-mă când mă aştept mai puţin şi lasă-mă fără suflare, apleacă-te peste mine peste birou fără să mă atingi şi inventează-mi ceva la ureche, studiază-mă-ndelung şi spune-mi ceva ce nu ştiu despre mine, dispari şi reproşează-mi că nu te-am căutat, trage repede linie şi convinge-te că nu îmi pasă, soarbe-mi fiecare zâmbet, smulge-mi fiecare suflare, stai departe când mă vezi nervos, priveşte-mă adânc, fii gata să mă prinzi când îmi dau drumul, absoarbe-mi fiecare trăire, prefă-te sfâşiat când îţi neg dreptul la privire, zvârcoleşte-te când sunt pe punctul de a mi te şterge din minte, răsari de nicăieri şi cu un sandwich cald, mişcă-te uşor să nu mă sperii, tresari când îţi strâng mâna cu putere, fă-mă să cred în tine, fă-mă să te visez, fă-mă să muncesc pentru tine şi-apoi…când singurul lucru de care mai am nevoie e siguranţa că mă vrei pe mine şi numai pe mine…
VOI SEMNA FIȘA POSTULUI, pentru că doar tu ești directorul de HR de care am nevoie.
vanghelie almanahe a zis,
aprilie 5, 2009 la 22:29
…fă-mă să cred în tine, fă-mă să te visez, fă-mă să scriu un blog despre tine şi-apoi…când singurul lucru de care mai am nevoie e siguranţa că mă vrei pe mine şi numai pe mine…
…. şi când, în sfârşit, te-ai decis să o faci şi pe asta, aşa, pur şi simplu, ancorată în sinergia faptelor şi fără a eluda meandrele concretului, revelaţia se insinuă dintr-o dată:
– Costele, nu mai eşti bărbatul de care m-am îndrăgostit la început !
Trollii`s log » Blog Archive » Aşa, joacă-te cu mine. a zis,
aprilie 6, 2009 la 13:11
[...] 06th, 2009 | Author: Trollii Un post dragutz, frumos, care mi-a placut enorm preluat de AICI . mai jos? el [...]
luc a zis,
aprilie 6, 2009 la 22:33
daca-mi da-i voie s-o citez pe sor-mea: “bate-ma, omora-ma, da-ma cu capul de pereti…”
Daianara a zis,
aprilie 7, 2009 la 17:14
Aceiasi stare. Cu raspunsul deja stiut la ultima intrebare. Un “nu” categoric. Oh well, sa speram ca, eventual, cu timpul, va trece si starea asta masochista de love&hate. Te salut.
Helena a zis,
aprilie 9, 2009 la 21:58
Hai sa nu mai exageram atat. Barbatii nu constientizeaza ce fac, nu au atata literatura in cap, ei stiu una si buna: “imi pica ceva sau nu?”
Pacat ca noi, femeile inca mai dam doi bani pe “Întărâtă-mă, ademeneşte-mă, vrăjeşte-mă, hipnotizează-mă, aruncă-mă şi-apoi trage-mă-napoi râzând”.
marylina a zis,
aprilie 10, 2009 la 15:08
Nu cred ca strategia “du-te vino” e folosita numai de barbati. Femeile au si ele arta de a spune “nu” hotarat ca mai apoi sa isi retraga cuvintele cand indureratul se asteapta mai putin. facandu-i si mai mult rau.
Multe relatii sunt facute de “masochisti emotionali” si “sadici emotionali” rolul depinde de la relatie la relatie. Un lucru e sigur, e unu din jocurile cele mai dureroase si creeaza dependenta.
Super articolul.
spyked a zis,
aprilie 10, 2009 la 20:05
… profit!
Also, that’s what she said.
Piry a zis,
aprilie 12, 2009 la 0:33
Eloa you still owe me that redbull and I still owe you that full body massage.
Pot sa-l fac pana implinesti 50 de ani ? Thanks.
Crash a zis,
aprilie 15, 2009 la 17:02
ce de oameni inteligenti… am ramas cu gura cascata!
j'adore a zis,
aprilie 21, 2009 la 12:14
Hotarat lucru, femeile au mai multa “literatura in cap” … pentru ca literatura o intelegi cu sufletul, nu cu “capul” . Am intalnit, nu demult, un barbat care mi-a sarutat mana, un barbat pentru care modul de exprimare “imi pica ceva sau nu? ” nu exista -desi emana sexualitate prin fiecare por. Barbatul acela care pentru ” Va fi o zi friguroasa in iad, inainte sa ma culc cu tine” mi-a raspuns: ” Ghici ce!? Stire de ultima ora: Pentru noi a inghetat iadul”… Sunt barbatii – toti barbatii pe care ii iubim – niste bestii!!! Pentru ca ei nu ne intreaba niciodata daca: “Nu vrei sa incercam in Rai?” ci sunt dispusi sa “inghete iadul” , caci oricum… indiferent de cate ori ne-ar face sa atingem Cerul, tot iadul ne asteapta pentru toate pasiunile noastre care ard… ard… ard…
Felicitari pentru blog! Si pentru ca in el e pusa toata viata ta, permite-mi sa spun ca viata ta e o carte legata in piele si fir de aur, dintr-o editie de lux. Cu deosebit respect, J’adore.
giapapadia a zis,
aprilie 30, 2009 la 7:41
tu poti sa urasti barbatii primavara? : )
fan deaia a zis,
mai 7, 2009 la 5:56
… spune-mi ca esti cu alta. De o luna.
otilia a zis,
iunie 5, 2009 la 22:21
dragut, dar prea dragut pentru realitate
aidon a zis,
iunie 19, 2009 la 13:19
Pacat de poem…finalul l-a cam paradit. Pt. ca tocmai de-aia suntem doriti: pt. ca ne doresc,sau ne pot dori si altele…
calin a zis,
septembrie 5, 2009 la 19:12
am citit toata “inchipuirea“ asta de zeci de ori…. si pana la urma am inteles-o…am stat si am ascultat-o..si am inteles-o si mai mult….dar m-am oprit…pentru ca duce nicaieri…pentru ca duce in lumea fanteziei…..trezirea….concluzii:
1.nu putem trai unii fara ceilalti
2.chiar daca am putea nu am faceo…
3………
Med' a zis,
octombrie 25, 2009 la 22:16
Exact fiecare detaliu din situatia mea l-ai cuprins in articolul asta. Are you inside my head?De astazi m-am hotarat!!!! … vreau fapte care sa ma duca mereu inapoi spre, nu vorbe! (macar atat, jocul va continua-asa e el)