.alone.me.leave
Reuşesc cumva, nu ştiu cum, să rămân singură fix de sărbătorile naţionale, de cele creştine şi cu ocazia celor profund comerciale ca asta. Îmi strecor relaţiile printre ele cu atenţie, având grijă să nu cumva să fiu nevoită să fiu efectiv fericită cu vreun prilej. Mă scald în singurătate ca într-o baie de spumă. De cum te simt că te apropii, încep să-mi pun mânile în cap şi să mi le trec prin păr cu disperare, încercând să-mi înfig gândurile în cap în timp ce mă pieptăn cu degetele.
-Nu acum, nu veni acum, sunt ocupată să fiu singură şi să stau degeaba. Sunt ocupată să fiu liberă acum, nu veni. Nu am timp acum să mă gândesc dacă eşti suficient de bun pentru mine. Nu am timp să mă gândesc dacă îţi pot tolera defectele la infinit. Sunt ocupată să te ignor. Nu-mi pasă de tine. Stai acasă cu crăcile tale de trandafiri.
Uneori mă întreb dacă sunt singură pentru că aşa mi se întâmplă sau pentru că aşa reuşesc eu să fiu. Pentru că de fiecare dată aştept să vină cineva care merită aşteptat. Pentru că dacă bărbatul perfect nu există, mi-am propus eu să reuşesc măcar performanţa de a-l aştepta toată viaţa. Pentru că e mult mai uşor să nu-ţi pese de mulţi bărbaţi decât să te chinui să-ţi pese de unul. Pentru că dragostea nu ar trebui să implice nici un fel de efort. Pentru că dragostea ar trebui să fie aşa cum ţi-am mai povestit…
seasonstraveler a zis,
februarie 14, 2008 at 22:36
….să înţeleg că vei fi singură şi în perioada alegerilor locale/ naţionale… cand românii sărbătoresc imbecilitatea ca imn naţional?
musculitamegabyte a zis,
februarie 14, 2008 at 22:39
Oamenii inteligenti nu sunt atinsi de sentimente. Eu prefer sa fiu un imbecil, nu vreau sa fiu un catelus care incearca sa se faca placut pentru cineva…
flyflies a zis,
februarie 14, 2008 at 22:45
şi parcă tot mai bine-i singur cu tine decât ( sa te simti )singur .. alături de celălalt.
joju a zis,
februarie 14, 2008 at 23:39
don’t worry. ejdi ca restu’ de 85% femei din lume adica astepti intotdeauna mai mult decat iti ofera viata.
( “Maybe she’s just like my mother/She’s never satisfied/../When doves cry”-Prince)
si ai experienta retragerii si izolarii asigurata in copilarie. trebuie sa muncesti mult ca sa iesi din asa ceva, daca vrei sa schimbi ceea ce ti se intampla. si cum zicea un clasic in viata: schimbarile mari se produc de la rotitele mici. dar cred ca ai o inertie foarte mare.. daca-mi este perimisa comparatia: asemeni raposatului Paller care se retragea mereu si mereu in turnu-i de fildes unde nu se simtea fericit dar se regasea. vezi ca-ti tine de cald clientela de pe blog? de ce sa mai schimbi ceva in ceea ce ti se intampla? dar te conservi si nu evoluezi. mai iti trebuieste cineva ca sa-ti invingi inertia… dar de ce sa schimbi cand ai asa de multi fani? why trouble? just let it be, it is the easier way.
Viorel a zis,
februarie 14, 2008 at 23:41
Dragostea trebuie să fie. Punct.
Nu cu orice preţ, nu prin orice mijloace, dar…
Te-ai întrebat vreodată ce-ar fi dacă ai reuşi să-ţi distragi singură atenţia de la toate astea? Să ignori totul, să te îndopi cu pasiune şi să te îngropi în extazul rutinier al unei mari plăceri personale (lectură, job, whatnot)… Pentru mine unul merge destul de des, chiar dacă nu de fiecare dată…
Cert e că nu s-au terminat ocaziile. Rezonanţe similare cu ale tale există. Şi trebuie doar să le găseşti.
Ştiu cum sună, ştiu că parcă e heirupism socialist sau optimism tâmp americanoid ce-am zis puţin mai sus, dar chiar există aspecte bune în a reuşi să crezi lucrurile astea. Fie şi puţin…
voices a zis,
februarie 15, 2008 at 3:31
Ah, Viorel, asa ajunsesem pe blogul asta. Mi-ai elucidat misterul.
On topic:
Trandafiri? Iar cadouri obisnuite? Iar banalitati? Expand your horizons.
Ah, si poate in loc sa cauti dragostea eterna, cauta o companie placuta, put on a blindfold and go from there.
Wake up. E 15. A trecut.
Cine vorbeste? a zis,
februarie 15, 2008 at 7:48
E mai bine sa nu-ti pese, Barbati perfecti nu exista, asa ca n-ar fi rau sa nu mai astepti deloc. Daca indirect te-ai hotarat sa traiesti singura, macar sa traiesti impacata cu gandul…
magdici a zis,
februarie 15, 2008 at 9:53
Oh, da. I so feel this right now.
Lore a zis,
februarie 15, 2008 at 11:02
Tu ceri prea mult draga Eloa de la niste fiinte care pur si simplu sunt hade sufleteste. Oamenii astia nu mai sunt oameni, pentru ca a fi om inseamna a fi superior. Tocmai in asta consta diferenta dintre om si animal. Ori, acesti oameni se rezuma doar la instincte, nu sunt capabili pur si simplu de mai mult…
Diana a zis,
februarie 15, 2008 at 11:38
Din pacate numai femeile au evoluat, barbatii au ramas pe loc …Doar aşa se explică comportamentul lor. Lore are dreptate, le cerem prea mult…, dar de unde nu-i nici Dumnezeu nu cere.
impresiiblonde a zis,
februarie 15, 2008 at 12:21
musculitamegabyte
“Oamenii inteligenti nu sunt atinsi de sentimente.”
bai, da’ ma leshi?
mado a zis,
februarie 15, 2008 at 13:18
Uneori
mă întreb dacă sunt singură
pentru că
aşa mi se întâmplă
aşa reuşesc eu să fiu.
ori de fiecare dată aştept
să vină cineva care merită aşteptat
pentru că
dacă bărbatul perfect nu există
mi-am propus eu să reuşesc
măcar performanţa
de a-l aştepta toată viaţa
pentru că
e mult mai uşor
să nu-ţi pese
de mulţi bărbaţi
decât să te chinui cu unul
pentru că
dragostea nu ar trebui
să implice nici un fel de efort
dragostea ar trebui
să fie aşa cum ţi-am mai povestit
.
m-am jucat putin pe textul tau
sper sa nu deranjeze prea tare
doar… pentru ca
o zi buna!
Daniel a zis,
februarie 15, 2008 at 14:43
unele comentarii sunt pur si simplu aiurea… cum adica numai femeile au evoluat? sau cum adica numai femeile pot sa simta? sau ce are inteligenta cu sentimentele? sau faza cu fiintele hade… asta e de-a dreptul groteasca… nu va cunosc experientele si oamenii din viata voastra, dar generalizarile astea sunt de prost gust… intr-o relatie fiecare vine cu un bagaj si anumite dorinte care de multe ori nu coincid… si cum sunt oameni care simt sunt si oameni care nu simt… dar toti pot sa sufere, toti pot sa faca alegeri gresite, toti pot astepta pe cineva care nu vrea sa vin si nu apare… nu e nimeni favorizat in toata chestia asta… si daca cineva (barbat sau femeie) se simte bine fara sa simta ceva, eu il compatimesc pentru ca pur si simplu nu traieste… asta e viata, cu bune si rele, cu asteptari mari si suferinte fara masura, cu bucurii scurte sau fericiri monotone, cu momente de extaz si agonie, cu un amalgam de stari… si daca suspectati pe cineva ca nu le simte, degeaba il (o) invinuiti pentru asta, poate mai bine l-ati compatimi-o.
james crissilv a zis,
februarie 15, 2008 at 14:58
nu vei mai fi singura atunci cand iti vei dori.
o zi minunata iti doresc
nicolae cuşchevici a zis,
februarie 15, 2008 at 17:20
ca ideie, nu e rau sa stepti toata viata, daca e nevoie. ma tem ca e mai putin realizabil, mai ales pentru o femeie.
impresiiblonde a zis,
februarie 15, 2008 at 17:22
mie nu imi plac asteptarile. sunt plictisitoare. action, babe, action!
Aujourd'hui a zis,
februarie 15, 2008 at 18:45
Barbatul perfect e doar o combinatie intre asteptarile si iluziile noastre; modelam realitatea dupa propria noastra perceptie asupra lucrurilor. Si n-are sens sa astept la infinit sa mi se para doar ca descopar vreo comoara.
Amprenta De Femeie a zis,
februarie 15, 2008 at 21:37
in concluzie? Lezbianismul la putere ! :))
andrei123456 a zis,
februarie 16, 2008 at 3:22
“Din pacate numai femeile au evoluat, barbatii au ramas pe loc ” <– femeile au evoluat asa de mult, incat nu mai stiu unde sa caute un “barbat perfect”, proasta alegere a cercului de cautare duce si la rezultate proste chiar dezastruoase, daca cauti intre “struti”.
“Trandafiri? Iar cadouri obisnuite? Iar banalitati? Expand your horizons.” <– chiar asta e problema, rar o femeie mai apreciaza o floare. V-ati expand’at asa de mult orizontul incat un barbat nu mai stie cu ce sa schimbe “hmm bleah’ul” de pe fata unei femei, cand vine cu o floare (de plimbari in parc nici nu se pune problema, apare mereu eschiva; “sunt obosita si ma dor picioarele”
.La moda sunt cluburile ( cat mai selecte ), barbatul care o insoteste este privit ca un sac de bani, iar in club ii curg ochii dupa “struti”. In timp barbatul a invatat ca nu au rost invastitile proste, ii este destul de usor sa intre singur intr-un club si sa caute “puicute de 5 minute”.
“Barbatul perfect e doar o combinatie intre asteptarile si iluziile noastre; modelam realitatea dupa propria noastra perceptie asupra lucrurilor. Si n-are sens sa astept la infinit sa mi se para doar ca descopar vreo comoara.” <– este mai usor sa alegi intre “struti”, bun de pus in rama, mult creier (din pacate neted), usor de controlat, dar care ofera numai surprize, in general din cele mai neplacute.
sAndra a zis,
februarie 16, 2008 at 8:30
suntem multe in situatia ta dar tu stii sa te exprimi mai bine. bravo tie! M’am saturat de toti ratatii si astept , astept, astept, (ca e mai simplu) pe EL dar nu vine…Si dupaia ma intreb de ce nu am pe nimeni..
Carmen a zis,
februarie 16, 2008 at 15:57
E super nasol sa fii singur de orice fel de sarbatoare. Si cred, citind prin blogul tau, ca esti uneori singura nu ca vrei, desigur, si nici din cauza ca nu iti permiti sa fii cu cineva, ci pur si simplu pentru ca inca nu ai intalnit persoana aia care te face sa te simti bine oricum si oricand. Si nu are sens sa faci compromisuri, oricum devii frustrata.
Lady a zis,
februarie 16, 2008 at 16:03
inseamna ca au fost cam multi masculi… si asta nu e bine pentru o femeie… unii ar zice ca e usoara…
blackmetal a zis,
februarie 16, 2008 at 16:53
mi-a plăcut faza cu crăcile….
impresiiblonde a zis,
februarie 16, 2008 at 17:30
Lady, mai bine usoara decat grea
oana7327 a zis,
februarie 16, 2008 at 21:03
nu am citit toate comentariile, dar zicea cineva ca s-a saturat de toti ratatii. eu nu sunt specialist si nici nu vreau sa jignesc pe nimeni, dar, cand se invart numai ratati prin preajma poate ar trebui sa ne punem si noi niste intrebari, nu…?
kol a zis,
februarie 17, 2008 at 16:43
Statutul de aberatie trebuie asumat, trait cu demnitate, nu mieunat pe la colturi. Unii s-au nascut sa fie singuri. Nu e trist (decat intr-o logica a celor care functioneaza doar “impreuna”). Ar fi insa o pierdere, daca tot ceea ce e secial la tine e incapacitatea de a fi “impreuna”.
adebalerini a zis,
februarie 19, 2008 at 13:15
Ce buna a fost aia cu “stai acasa cu cracile tale de trandafiri”. =)))
Oricum tu esti amuzanta chiar de ai scrie despre cel mai trist lucru din lume.
adebalerini a zis,
februarie 19, 2008 at 13:15
P.S. Niciodata nu am fost cu cineva de Valentine’s Day. Mor in chinuri sa vad cum e. :))
UnulDePeNet a zis,
aprilie 4, 2008 at 21:29
Problema e simpla numai tu esti de vina … caci nu stii ce vrei , daca ai vrea ai mai suporta destule ca sa il pastrezi si de …
Daca nu vrei sa il suporti de ce te vaiti ca ramai singura …
Atatea probleme existentiale avem si la toate dam vina pe cei din jur.