De ce urâm bărbaţii

Nu-i aşa că e un tip care ţi se pare că te vrea numai că e în faza de adulmecă-şi-curtează-prada şi pentru care exersezi tot timpul cum o să-ţi arăţi în mod natural surprinderea când o să te prindă de mijloc şi o să te lipească de un perete? Îţi aruncă priviri, face glume deştepte, se visează desupra pernei tale şi are o plăcere nemaipomenită să te ţină pe jar, aşa că tu, deşi eşti amabilă cu toţi bărbaţii pe care îi cunoşti, cu el eşti deosebit de nesuferită, rea, arogantă, fiind convinsă că ăsta este un adevărat manifest al indiferenţei. Toate femeile ştiu că dacă nu îţi pasă de el, o să-ţi cadă la picioare, right? Aşa că El, cel care în mod evident te doreşte şi o arată în fiecare gest, va fi atât de intrigat de atitudinea ta sfidătoare încât la un moment dat, la ceas de seară, va da cu tine de toţi pereţii, gâfâind de mama focului din motive la care visăm cu toate.

Dacă aşa crezi că stau lucrurile, chiar că vei ajunge the last cow, pentru că el, dacă nu-ţi face avansuri evidente, dacă nu te-a invitat încă nicăieri, pur şi simplu nu a luat la cunoştinţă de existenţa ta terestră, ceea ce se traduce în mult noroc în vieţile viiotare! Nu o să te dea niciodată de toţi pereţii. Bărbaţii nu flirtează mai mult de câteva ore. Dacă ţi se pare că face asta de zile întregi şi ţi se pare foarte amuzant că e timid şi că te vrea şi suspectezi ce bestie poate fi când se stinge lumina, dă-ţi două palme, apasă F9 şi citeşte-ţi mail-urile. Măcar să nu mori şi singură, şi şomeră.

…decât să nu ai pe cine să aştepţi?

Şefu, nu tot în ăia care muncesc, şefu, că rămâi fără ei, să moară capra.

…e să am o clipă liberă. Atunci încep să mă năpădească gândurile: şi dacă nu-i pasă de mine? Chiar nu poate să facă un efort cât de mic? Măcar să mergem la prânz împreună sau ceva…

…aşa…dacă mă menţin ocupată, trec zilele mai uşor. Nici nu ştiu când se face weekend şi pot spera pe bune să vină. Până atunci…ia să vedem ce lucruri fascinante îmi rezervă această meserie extrem de solicitantă, ca să nu mai spun plină de satisfacţii. Of.

n-a venit…adică…el e ocupat…adică…eu nu pot toată săptămâna să-l văd, decât uneori după 11 noaptea şi el trebuie să se odihnească pentru a doua zi…şi eu adică….uneori şi eu dorm…dar nu pot să-i cer să-şi facă programul după al meu…aşa că mai rămân weekend-urile…dar are şi el prieteni, trebuie să meargă la bere, să mai vadă un meci, să meargă la biliard…adică…nu pot să-i cer aşa să stea tot timpul cu mine…şi credeam că trece aseară pe la mine…dar n-a venit. Am adormit iar machiată. Mi-a curs un pic rimelul dar…ce vrei…se mai întâmplă…de la oboseală.

O să vină, nu? Eu îl aştept aici cuminte şi o să vină.

şi erai chiar tu

Munca. Timp. Nervi.

Hai acasă. M-am plictisit. Nu înţeleg de ce. Nu mai înţeleg de ce. Nu mai înţeleg nimic. Hai acasă la noi. Cândva toate aveau sens, acum nu mai înţeleg nimic. Sunt un ceasornic vechi, deci obosit şi mi-e rău. tic tic. Vreau să ţâr, dar eu nu mai ţâr de mult. tic tic încontinuu. m-am plictisit şi mi-e rău şi simt aşa că o să leşin, dar e un tic tic care mă menţine în ritm încontinuu. Cândva era logic, toate tic-urile mergeau undeva. Câdva aveam un scop. Acuma tic tic tic şi degeaba. Nu mai văd capătul. Nu mai aud momentul în care o să fac ţâr şi o să mă trezesc.

Vreţi să ştiţi ce mai face prietenul meu ăla grozav pentru care îmi dădeam până şi ultimul minut liber, adica în afara jobului care îmi mănâncă ficaţii? Ştiţi ce e fun? Că şi eu aş vrea să ştiu pe unde o mai arde şi cu cine. Eu sunt preocupată să mă iluzionez că ăstora chiar le pasă că eu mă zbucium şi-mi dau sufletul pe birou la 4 noaptea. Mă apreciază pe dracu’. Şefu’ nu te obervă până nu o dai în bară. De-abia atunci sesizează că exişti şi începe să te înveţe meserie. Până atunci e foarte fericit că are angajaţi care îşi fac treaba. Pentru că sunt plătiţi, domnule! Deaia! Pentru că sunt plătiţi pentru asta! Deaia o fac!

Nu, nu o fac de-asta. O fac pentru că sunt atât de idioţi încât le place să muncească, să creeze, să aibă idei. Se simt utili şi cred că o să fie apreciaţi dacă îşi storc creierii să facă o treabă grozavă când ar putea s-o frece liniştiţi prin birouri până la ora de plecare, fără să facă nimic în plus faţă de ce li s-a spus. Iniţiativa e doar o problemă în plus pentru şefi. Acuma, la dracu’, tre’ să stea şi să se gândească dar oare o fi bine ce a făcut ăsta aici? Dar oare nu poate să stea şi el cuminte pe mess-ul lui fără să mă dispere cu gesturi d-astea inopinate? La dracu’! Tre’ să iau decizii acum. Pfiu, ce greu e să eşti şef!