Dacă ar fi pus cineva o bombă azi la Howard Johnson Hotel, am fi crăpat cu toţii, în afară de Păpuşel. Păpuşelul n-a servit. În rest, au fost acolo toţi bloggerii care contează. Manafu a deschis şi apoi a fost intermitent, ca orice gazdă care se respectă. Zoso e un puşti tembel 1 şi 2, dar asta nu e o ştire pentru nimeni. Dragoş Novac ştie ce înseamnă să fii moderator. Şi-a permis chiar să-l tragă pe Matica de mânecă, atunci când acesta a folosit “bullshit” şi “misiune, valori, obiective” în aceeaşi propoziţie. Doru Panaitescu ştie să citească. Despre viral. Mezei a avut singura prezentare care chiar conţinea informaţii. I-au tăiat-o rapid, că se plictisea auditoriul. Radu Ionescu s-a descurcat de minune cu o masă rotundă la care nu s-a pregătit nimeni cu nimic. Noroc cu Zoso, care se agita pe-acolo cu întrebări tâmpite, ca şi cum ar fi fost nevoie să atragă atenţia cuiva. Varabiescu scria că new media e o industrie misogină, ca să anunţe şi el evenimentul cumva (care oricum a fost promovat pe toate blogurile celor implicaţi). La treaba asta, replica mea e: Clickio a făcut pe dactilografa, văd.
PS: Wim Vermeulen - Web 3.0 - good presentation, wrong country.
Divorţul lui Petre Roman, condamnat de o ţară întreagă, s-ar putea să aibă la bază un motiv sublim: iubirea.
Care iubire, domn’e? Când doamna adună câţiva ani şi câteva kile în plus, iubirea dispare de parcă n-ar fi fost niciodată în căsnicie şi se înfiripă…unde crezi? Acolo unde sunt picioarele mai lungi şi sânii mai tari. Acolo se găseşte iubirea: la amanta mai tânără cu x ani.
…ca apoi să suspende brusc vrăjeala, considerând că e suficientă pentru a trece la acţiune. Rămân blocaţi când treaba asta, dintr-un motiv ciudat, pe care nu şi-l pot explica, nu se întâmplă.
Vrăjeala nu se suspendă! Vrăjeala se continuă dacă vreţi să ajungeţi la momentul în care constataţi că s-a anunţat numărul dublei, s-a făcut linişte în platou şi s-a strigat “acţiune!”.
Nu sunt singura care s-a trezit cu un păsăroi pe cap după ce decolase din motive necunoscute. Dar să-mi spună că a dispărut pentru că simţea că devine plictisitor (cred că l-am cam speriat cu chestia asta - că mă plicitsesc repede şi că trebuie să mă ţină permanent în priză), că de-aia nu m-a anunţat că dispare, că oricum nu mi-ar fi păsat prea tare… Aşa că m-a luat prin surprindere prin absenţă? Asta chiar nu am cum s-o cred. Şi apoi - are aşa un stil sublim de a ocoli subiectul şi de a transforma orice discuţie într-o situaţie în care el e victima încât mi se face greaţă. Dacă avea curaj să-mi spună adevărul, adică “uite, dragă, am cunoscut o tipă aşa şi pe dincolo şi mi-a luat ceva să i-o trag; acum am aterizat şi eu. Pe la tine pe aeroport cum mai e?”, poate chiar aveam o discuţie ca între adulţi. E un prefăcut. Ah, pe-ăştia îi urăsc cel mai mult!
PS: Şi BĂ! Nu fiţi răi cu băiatul! Că suferă. El nu poate comenta, că i se vede IP-ul şi e mâncat (motive de serviciu), dar urmăreşte cu interes cum vă daţi cu părerea despre cât de păsăroi e. Despre proxy nu cunoaşte (ştiu, tocmai v-am pierdut interesul). El chiar crede că soarta lui stă în comentariile voastre. E mai cu seamă supărat că unul sau doi dintre voi au ghicit adevăratul motiv pentru care a dispărut şi vă urăşte foarte tare. Crede că singură n-aş fi reuşit să-mi dau seama.
Tu nu mă vrei. Vrei şi tu pe cineva. Mă vezi tu dispusă să fiu oricine?
Ghici ce mi s-a întâmplat de Valentine’s? A aterizat păsăroiul călător, un tip care decolase şi dispăruse fără urmă acum o lună. Murea de curiozitate să ştie ce mai fac. I-am dăruit un fuck off din suflet.
Acum nu ştiu ce să fac. Cică a avut motive întemeiate să dispară aşa. Dar putea să spună: dragă, eu dispar dracului pentru o vreme. Emigrez până în Neverland pentru un training. Apoi cică s-a îmbolnăvit. S-a deranjat totuşi să aterizeze de Valentine’s, ceea ce înseamnă că voia să mi-o tragă, de dragul vremurilor brusc întrerupte. Poate e sincer şi chiar n-a putut să mă anunţe sau n-a crezut că o să-mi pese prea tare dacă emigrează puţin (adevărul e că mă port ca o scorpie).
Hai, tell Eloa all about it, ce cadou i-aţi luat, cât de bine s-a prefăcut că-i place, ea ce v-a dăruit, cum a fost the date, unde aţi fost, ce aţi băut/mâncat… hai, demonstraţi-mi că n-am avut dreptate în postul anterior. Crăp de curiozitate. Sunt convinsă că o să-mi povestiţi lucruri originale. ROFL.
Inimioare de pluş, animale de pluş, pernuţe de pluş, dacă s-ar putea şi flori de pluş; pluş, pluş, pluş. Eah. Trandafiri roşii, cutii de bomboane în formă de inimioare, baloane în formă de inimioare, peste tot inimioare. (Asta nu l-a împiedicat să fie bou tot anul. Azi tre’ să mă prefac că e şi el om, că mai greşeşte, ca tot omul, că toate măgăriile pe care le face sunt pentru că se mai întâmplă, cu toţii greşim etc.) Totul e roşu şi peste tot inimioare. Prin mulţumea de inimioare roşii, se văd din loc în loc feţe de idioţi care se prefac îndrăgostiţi şi feţe de idioate care îi cred.
Dacă aţi fi fost cu adevărat îndrăgostiţi, aţi fi găsit ceva original de oferit. Voi nu găsiţi decât lucuri originale de făcut de Valentine’s. Ştim cu toţii despre ce vorbesc. Distracţie plăcută şi ne vedem mâine. Sigur că o să vrea, doar e Valentine’s. Dacă voi v-aţi deranjat să cumpăraţi unul din milioanele de obiecte identice din pluş, sigur că ea o să vă ofere în schimb o experienţă unică. Femeile chiar cred că sunteţi îndrăgostiţi, dar că pur şi simplu nu aveţi imaginaţie când vine vorba de cadouri. Inventivitatea de care daţi dovadă în materie de sex ar trebui să le pună puţin pe gânduri. În definitiv, that’s all you care about. Sex, sex, sex, nu inimioare, inimioare.
